Run All Night – Bătaie de tataie

Run All Night – Bătaie de tataie

Bate a necaz, nea Liam, bate cumpătat și cu milă. Că-i de la înțelepciunea vârstei, că nu mai e implicată o progenitură dmoazelă (Taken) ci una de parte bărbătească, nu știm, dar poate renunță definitiv la filme cu smardeală, c-am obosit noi tot urmărindu-l. (Să-i zică gagicile ce bine-i șade în The Grey, poate poate…)

Partea bună e că Run All Night, deși nu m-aș fi așteptat, e superior Taken-urilor și lui Unknown, dar l-aș situa sub Non-stop, că măcar ăla are mai mult suspans și răsturnări de situație. Fiindcă ăsta penultimul n-a fost așa tocat de critică, regizorul Collet-Serra s-a gândit că succesul a venit de la Neeson sub formă de tomnatic alcoolic care ochii lui multe a văzut și s-a gândit să-l facă și mai și. Ca atare, personajul de față adăpostește în el atâta jale că zici a rămas fără bere la mijlocul meciului. Suntem informați că mâinile-i sunt însângerate cu grupele de sânge a 16-17 indivizi care stăteau în calea propășirii prietenului său mafiot Shawn (Ed Harris), ajutându-l astfel pe derbedeu să facă avere, în timp ce el tre să se împrumute ca să-și repare caloriferul. (Adicătelea, la situația asta s-a ajuns din cauză de remușcări – odată ce-a văzut ce prăpăd a făcut în jur, nu i-a mai trebuit nimic… Hm…) Ca să fie umilirea completă, ajungem la clișeul bețivului obligat să facă pe moș Crăciun – se înțelege ce urmează.

Mai nașpa e că familia nu mai vrea să audă de el. Dar iată că i se dă șansa să se reafirme, în urma unei introduceri în acțiune de vreo 20 de minute, încâlcită și aglomerând personaje: Danny, fiul lui Shawn speră că taxu îi dă marafeți pentr-o combinație, ăla îi arată ciuciu, vin băeții fraeriți să-i ia gâtul lui Danny, Danny le ia el gâtul, dar e văzut de Mike, fiul lui Jimmy (Neeson), care n-are nicio treabă, era șofer nevinovat. N-avem timp să ne gândim la această coincidență, că Danny îl urmărește pe Mike, iar Jimmy îl împușcă pe Danny ca să nu-l împuște Danny pe Mike. După juma de oră de complicăciuni, avem esența problemei: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Tu mi-ai omorât băiatu’, eu ți-l omor pe-al tău, îi zice Shawn prietenului său Jimmy. Or, Jimmy nu e de acord. Și începe fugăreala, în care e întărâtată și poliția, reprezentată de mai vechea cunoștință a lui Jimmy, detectivul Harding, care-l vrea de multă vreme în lanțuri, și un killer profi umpic psycho (cum altfel), care lasă în urma lui dezastre (îl și înjurai dacă n-o făcea). În timpul fugărelii, cum e și de așteptat, Jimmy și al său fiu dezvoltă relație, se stuche, se-mpacă etc. Obligatoriul moment al despărțirii (ca să revină și mai uniți) e fușerit și neveridic, dar e bine că există.

Însă chimia e mai multă între dușmani. Shawn și Mike se iubesc (cu sau fără ghilimele) și ăsta-i lucru bun. Unul dintre puținele, dar, cumva, ține filmul să nu eșueze într-o (altă) fugăreală fără rost.

Patetic în cea mai mare parte (uneori, și în sensul bun), Run All Night conține și mici mostre de dibăcie, cum ar fi când Neeson scrie ceva pe dosul foii cu rugăciuni a maică-sii (nu zicem ce, că-i spoiler). Sau confruntarea finală (care e înainte de pif-paf-ul final de final, previzibil).

Notă: 5.5

nota_55.jpg

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult