Starbuck – Who gives a f…ck?

Starbuck – Who gives a f…ck?

Deci, loserică ăsta de 40+ ani descoperă că are vreo patru tone de progenituri, dintre care o tonă şi o treime vrea să-l cunoască în persoană. Totul i se trage de la donarea de spermă (cca 500 de nimereli, sub numele conspirativ „Starbuck”) din tinereţea lui depravată şi deprivată de iubire reală. Moaaamă, ce interesant… De ce n-a ştiut de tine Descopery, frate?

OK. Să fim băieţi giorno şi să acceptăm convenţia de fairy tales: David Wozniak este singurul mascul fertil dintr-un viitor postapocaliptic care e leit prezentul nostru amărât şi, în strânsă competiţie cu Ginghis Han, marchează la greu. Mai înghiţim şi povestea cu cei 142 care vor să-l cunoască pe patriarh, acum încă în puteri (că tocmai a înscris la una, de data asta în urma coliziunii de coapse). Mă pun în locul lui (ştiu, e o pervesiune, dar se întâmplă la filme din astea)… De ce m-ar interesa interesul lor, cu atât mai mult cu cât voi avea copil făcut normal? Bun, au nişte cromozomi de la mine, so who gives a sperm? A fost biznis, oameni buni.

Eh, dar te pui cu santimentu’? Dacă scenariştii cred ei că pot să facă om dintr-un bulă-neisprăvitu’ pe calea „responsabilizării”, te bagi contra? Dacă ei consideră că progeniturile tre să aibă cam toate problemele pe care le au tinerii din ziua de azi, poţi să zici că nu e logic?

Din comedie cu proşti (unul singur, mai precis) se virează într-un family du(b)ios, care se vrea cu trăire autentică. Din momentul în care pe David cel-plin-de-probleme îl copleşeşte emoţia paternă, totul e fals. Chiar şi câteva faze mai reuşite, care ar fi meritat o altă soartă, într-un alt film. Protagonistul are entuziasmul sentimentaloid al unui alcoolic cu IQ-ul sub numărul de grade înscris pe sticla de votcă.

Şi încă ceva: cei 142 vor să-şi întâlnească tatăl, eu aş vrea să le cunosc mămicile. Nu vezi picior de vreuna pe acolo. Păi, e posibil?

Personajele sunt stereotipice, cu carenţe, situaţiile sunt neverosimile şi de niveluri diferite, relaţiile sunt superficiale (deşi cel puţin două aveau potenţial dramatic). Un film lung, dezlânat şi tern, vorbit într-o franceză îîîh (îmi pare rău pentru canadieni, dar eu unul nu mă pot obişnui). Lăsând limba deoparte: de ce a luat filmul ăsta atâtea premii?!

nota_6Notă: 6

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult