Ted 2 (2015) –Apărarea are avântul

Ted 2 (2015) –Apărarea are avântul

După ce-am parcurs trailer-ul, mi-am zis hm, dacă alea-s cele mai alese bancuri, nu-l văd bine pe Ted. Aseară însă am avut o surpriză plăcută: nu numai că are poante mai bune, dar chiar și alea din trailer, reamplasate în context, parcă-s altcumva. MacFarlane ăsta (scenarist, regizor și vocea plușatului) știe cum să-și facă comedia. Cei care au făcut trailer-ul, în schimb, ar trebui concediați.

Filmul începe cum se termină multe altele, cu o nuntă: cea a pufosului cu iubirea vieții lui, Tami, pe cât de piți, pe atât de haios îndrăgostită de mititel. Euforia ține un an: peste Ted plouă cu facturi, iar nevasta mai are și impertinența să-i atragă atenția că și el cheltuie, pe pileală&drogangeală (huoooo). Se ceartă, nu-și mai vorbesc, deși lucrează în același supermarket, până o colegă îi oferă ursanului soluția: un copil, care sigur va cimenta relația. Ted e entuziasmat, gagică-sa, topită de plăcere: ce părinți buni am fi noi, spune șmecherașul între două fumuri de joint. Doar că el, fizic, e incapabil, așa că începe să caute, dimpreună cu tovarășul de-o viață John (Mark Wahlberg), un posibil donator. Sam Jones aka Flash Gordon îi refuză, pe motiv că „mai are un singur spermatozoid, și ăla se simte în c…aie ca în „I’m Legend”, așa că cei doi se gândesc să-l jefuiască, în timp ce doarme, pe Tom Brady (niște oftaturi feminine în sală mi-au dat de înțeles că e cunoscut). Cum vor face asta, vă las să vă închipuiți, sau, mai bine, să vedeți singuri. Fază care stabilește nivelul cel mai de jos (de comedie cu proști), cealaltă extremă fiind discuțiile despre ce înseamnă să fii o persoană, o chestie cu conștiință de sine.

Fiindcă, la un moment dat, când cuplul năbădăios vrea să adopte un copil, se trezește ditai statul Massachusetts să-i retragă drepturile cetățenești lui mormăilă, să-l reducă la stadiul de obiect, de proprietate. Cruntă lovitură pe micul derbedeu. Împreună cu John(care e solo și cu comp-ul umplut până la refuz de porn dubios), se încurcă cu avocata începătoare Samantha (Amanda Seyfried). (Discuția, care apare și în trailer, vizavi de numele tipei n-are haz, cum nu prea (mai) au în general jocurile de cuvinte. Dar trecem peste.)

Sam se dovedește a fi buddy de buddy: fumează iarbă (chiar și în biblioteca publică), pune botu’ la glume de golănași, doar că n-are cultură… pop, ceea ce imediat o transformă în ținta șto-urilor celor doi bagabonți versați.

Redus la statutul de obiect, Ted, cu orgoliul pe măsura setei de viață desfrânată, e încercat de tot soiul de sentimente, revolte, speranțe, dezamăgiri. La asta se mai adaugă o altă primejdie, venită din partea unui freak (și-atât, ca să nu dăm cu spoiler). Însă totul se învârte în jurul problemei (dezbătută, în termeni savanți, la tribunal): e și el om sau nu? Problemă care subîntinde ceva empatie (ursanul devine mai uman), chiar dacă soluția nu e una care să te dea pe spate. Dar cine vrea scenariu elaborat, când are bancuri performante de ultimă generație și situații create special pentru naivii, fanfaronii, ultraprost-crescuții pretenași? Iar referințele la filme (puzderie), că doar ei, când nu aruncă cu mere în joggeri și nu boicotează show-uri de improvizație, asta fac: trântiți pe canapea, cu berea într-o mână și luleaua în cealaltă, se uită la filme, seriale și comentează. La un moment dat, fază bestială (cu tot cu muzica de fundal), în care Ted bagă citatul: „They’re moving in herds”. Cameo-urile (Liam Neeson, aici paranoic) nu puteau lipsi și te așteaptă, spre final, și un întreg show-room de cosplay.Iar când e vorba de procesul lui Ted, „victima” se compară cu nimeni altul decât Kunta Kinte.

MacFarlane e uneori prea insistent în a ne demonstra cunoștințele/ iubirea lui pentru cinema. Toate astea pot deveni obositoare (conform legii lui diminishing returns din scenaristică) și, în lipsa unei povești strong (nu că cea din 2012 ar fi mai bună, dar e prima, deh), să începi să te cam plictisești. De data asta, încă merge. A scăpat. Dar la următorul sequel, așteptăm ceva deosebit.

Mai zic o chestie și gata: dacă uiți, în cazul lui Ted, că ai de-a face cu ceva făcut pe computer, înseamnă că merită. Eu, sincer, am uitat.

nota_7.jpg Notă: 7

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp, ca să-ți încânți prietenii cu postările noastre și acolo.

Comentarii 0 comentarii

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult