The Amazing Spider-Man 2 – Cât o să mai picăm în plasă?

The Amazing Spider-Man 2 – Cât o să mai picăm în plasă?

La distanță de câteva scântei era Electro să devină erou principal în filmul altuia: frustratul inginer, nebăgat în seamă de nimeni sau, cel mult, scuipat în creștet de șefi până în momentul accidentalei transformări într-un Kojak fluorescent, e mai simpatic/ empatic decât savantul din primul Amazing S-M care-și băga în venă șopârlitudine. E simplu: fiind un sincer fan al Omului-păianjen, în confruntarea cu acesta, primește 1-0: insecta îl abordează de sus, șmecherește. Până la urmă, unde greșește deziluminatorul, în afară că dă stingerea mai ceva ca știm noi cine înainte de 89? Pffff… Iar n-avem villain consecvent.

Ce, că apare un alt nefericit, copil de bogătani, dar cu ceasul ticăind de boală incurabilă, care vrea și el norocu’ lui S-M – adică regenerare etc? De acord, scopul nu scuză mijloacele, dar îl definește cu plus sau minus pe deținător. Și atunci, dacă toți suntem victime, unde e the bad guy? Păi, compania, vere, OSCORP… Doar că e atât de diabolică și deșteaptă, că n-o vezi la meclă: mai apare câte-un trepăduș, stă cuminte s-o’ncaseze ș-atât.

Ca să aibă cu ce să mai umple două ore, Peter Parker se apucă brusc, dintr-un impuls interior, să scormonească trecutul vizavi de părinți. Care, aflăm la începutul filmului, erau implicați în murdarele afaceri ale OSCORP și, oameni cinstiți fiind blablabla – să-i zici clișeu, îi faci o onoare.

Urmărit de stafia mustrătoare a tatălui lui Gwen, căruia i-a promis că-i lasă fata în pace, Parker agită nehotărât romance-ul cu blondina: se despart, se împacă, iar se despart. Slavă Domnului de rezoluția din final, că altfel ieșea răposatu’ din mormânt să-i fugărească și se lăsa cu alt gen!

În rest, charisma la publicul american a lui Parker se menține cu bancuri lejere și cu subliminalul „și tu, om obișnuit, poți fi ca mine/ erou”. Nu se supără nimeni că scenariștii au uitat să-i mai schițeze un the dark side (măcar în primul ASM, își arăta un pic colții). După părerea mea, e călduț și plictisitor…

Scenele de acțiune sunt, însă, mai tari nu se poate (văzui cel mai șmecher stop-motion effect), să te îmbolnăvești de acrofobie câtă alergătură pe zgârie-nori etc…

Până la urmă, la limită, e distractiv. Dar oare pentru câtă vreme… După cum se mișcă lucrurile, următoarele ASM-uri vor fi văzute doar de fani.

nota_6.5Notă: 6.5

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult