The Bag Man – Geanta de linșaj

The Bag Man – Geanta de linșaj

Ia, o vuittoană banală acolo, care cere jertfă fără oprire, de te și întrebi ce conține ea așa special, că protagonistul Jack (John Cusack) n-are voie să se uite în ea. Și nici nu lasă pe nimeni, măcar cu-n infraroșu, ceva. Nimic.

Că așa-i job-ul: mai sinistrul-decât-sinistrul Dragna (de Niro) îi zice (dacă nu mă credeți, uitați-vă în trailer), îi zice tipului pe nume Jack să ia o geantă de la unu’, să se întoarcă în timp (că altfel nu văd cum), la un motel din anii 80, maxim început de 90 (că n-are de niciunele) și să stea cuminte acolo cu fundu’ pe geantă și dacă-l întreabă cineva „dar ce-ai în geanta aceea de voiaj, scumpule”, el să ridice din umeri „eu sunt mic, nu știu nimic”. După modelul socoteala din târg nu se potrivește cu cea de la motel, Jack mai întâi tre să omoare derbedeul care i-a înmânat geanta, că face figuri. Apoi, ajuns la destinație, e nevoit să: răspundă în doi peri managerului hotelului la întrebări-capcană, să răspundă obraznic unui midget care vrea un foc, și cu impertinență, unei mecle ca de FBI care avu proasta inspirație să-i ceară un tirbușon. Și să se poarte ca din Biblia misoginului c-o lungană ce pare să știe multe și mai pare că în următoarea oră va avea parte de acțiune (alegeți: gen puicuțele războinice din Grindhouse sau un viol în grup).

Da, urât se poartă ăștia cu femeile în filmul ăsta. Nu vreau să dau cu spoileru, dar vai… Vai că asta nu-i constantă, fiindcă, să vezi, protagonistul pe nume Jack își schimbă ușor atitudinea. Or, între atitudinea lui inițială și cea ulterioară e o prăpastie, peste care scenariștii încearcă să întindă un backstory bun la toate – astfel că nu vă așteptați la vreo chimie amoroasă. Dar fata nu se supără. Știe ea de ce.

Cusack sigur a avut un déjà vu cu motelu’, că-i la fel cu ăla unde killărea psihotic în Identity (2003). Credem că i-a plăcut. (Poate mai puțin outfitu’ propriu, de alcoolic-fost-tată-minunat-părăsit-de-copii.) Și că-i un fel de parodie totul (n-am apucat să zic asta, nu?), deși n-are o țintă anume în afară de binecunoscute clișee, iar pe alocuri e atât de tenebroasă, mâloasă și scârboasă, c-o iei în serios.

Dialogul e regele aici: replici de reprodus la o bere cu tovarășii, cu referințe, aluzii și trimiteri („Herman Hesse”, ej nebun). Dacă ar fi susținut și de o regie care știe ce vrea și cu mai mult simț pentru ritm (că atmosfera nu-i totul, oameni buni), ar fi OK totul. Că scenariul e acceptabil la limită, te ține, deși motivațiile personajelor lasă de dorit (dar asta-i buba multor thriller-uri de gen).

Un film ciudățel, fără pretenții, care o să placă fanilor genului (adică thrill-mystery-gore). Eu unul nu m-am prins ce e în geantă decât la 10-15 secunde înainte de a fi deschisă. E ceva (nu că mă laud).

nota_7Notă: 7

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult