The Best Offer – 3 in 1

Ai romance, thriller şi lecţii de artă într-un singur film.

Virgil Oldman (Geoffrey Rush) e un expert în artă veche ursuz, scârbos de principial, care n-are telefon mobil, dar deţine vreo câteva zeci de perechi de mănuşi din cea mai fină piele. Şi asta pen’că are o fobie de atingeri. Din această cauză, n-a avut niciodată o iubită, în schimb, într-una dintre camerele lui, închisă sub cifru, ascunde o colecţie imensă de portrete de dmoazele ale marilor maeştri, de la Rafael până la Renoir şi mai încoace. Tablourile respective sunt cumpărate la preţuri de nimic, fiindcă Virgil lucrează la casa de licitaţii şi are drept complice un pictor, Whistler (ha…), jucat de Donald Sutherland.

Totul se dă peste cap în momentul în care primeşte „oferta”: Claire, o tânără agorafobă, îl invită telefonic să-i valorifice obiectele de artă dintr-o căsoaie în care te pierzi ca ciorapii în coşul meu de rufe. Doar că ea… nu vrea să se arate. Şi-i mai şi trage clapa de câteva ori, sustrăgându-se ca o ţărancă. Atras de mister, bătrânul holtei mizantrop ajunge să se îndrăgostească. Aleluia.    

O cheie de lectură mai profundă trimite la povestea lui Amor şi Psihe (nu întâmplător, pentru a o putea vedea pe Claire, Oldman se ascunde în spatele unui grup statuar reprezentându-i pe cei doi). Şi acolo ca şi aici, e vorba de interdicţia vederii: Amor o avertizează pe Psihe că dacă va încerca să vadă cine e, el va dispărea. Curiozitatea învinge, iar tânăra va suporta consecinţele. În BO, jocul vizibil-ascuns se prelungeşte într-unul mai general, cel al aparenţelor care pregătesc răsturnările de situaţie. Ochii – singurul organ de simţ pe care se bazează Oldman – înşală şi ei. (Ca să vezi: Claire se ascunde după un perete pictat în trompe-l’oeil.)

Pentru iubitorii de artă şi antichităţi, dacă nu un must see, măcar o opţiune reconfortantă. Pentru ceilalţi, un thriller bunicel, care serveşte red herrings, deşi după o schemă uşor uzată. Dar, peste toate, filmul merită văzut pentru prestaţia impetuoasă a lui Rush, pentru năsucul Sylviei Hoeks (Clara) şi pentru atmosfera creată de regizorul Giuseppe Tornatore ajutat de venerabilul compozitor Ennio Morricone.

Notă: 8.5