The Bourne Legacy – Pentru un pumn de pastile…

Deci, rămâi prost când îi vezi pe CIA-ioţi cum lichidează agenţii de prisos urmărind pe hartă rachetele teleghidate cu miserupismu’ cu care băiatu’ de la IT îţi repară computerul… Bueeeeiiii, ăia au fost eroi şi vor fi încă!

N-au nicio ameţeală, nu tresar în somn, o tuse nervoasă ceva, nimic, nene! Cum să le zici? Cinici? Pfff, sunt naiv… Sunt psihotici cu capu’, asta e, mama lor! Şi unde e Bourne, să le dea omoru’? Nu e! Umblă zvonul că ar fi în oraş, dar s-a camuflat atât de bine că nici măcar noi, spectatorii, nu-l dibuim.

Nu-i nimic, fiindcă iată că dreptatea apare sub forma lui Aaron Cross, acest Jeremy Renner care împrăştie molecule de pericol chiar şi când respiră. Sigur, încă nu le dă serios la gioale (poate în Bourne-ul următor), dar îi driblează atât de bine că-i lasă ameţiţi.

Dar despre ce-i vorba? Păi, că Bourne i-a dat în gât pe CIA cu programul lor dubios Treadstone, iar şmecherul peste şmecheri Eric Byer (un Edi Norton care vrea şi el o pauză între roluri geniale) hotărăşte să închidă dugheana. Agenţii din toate colţurile lumii, hrăniţi până atunci cu nişte pastile dubioase, ies din funcţiune (a se citi: killăriţi). Numai agentul cu dublu „a” se încăpăţânează să supravieţuiască. Doar că i s-au terminat pastilele care l-au făcut meseriaşul care e, iar CIA-ul a pus lacăt la farmacie, de-ai dreacu’. În sevraj fiind, super-agentul vine la doctoriţa Marta Shearing (Rachel Weisz, o cadră de fată, ca întotdeauna) şi află cu mâhnire că şi pe ea o hingheresc derbedeii. Şi dă-i, şi fugi, şi dă-i şi crapă oase la copoi. Şi, cum parkour a devenit o disciplină obligatorie prin actionuri, unde e loc mai bun decât pe acoperişurile nesigure din Manila, în urletele isterice ale filipinezilor? La asta se adaugă nişte urmăriri pe motoare turbate, care eu nu sunt fan, dar m-au copleşit, ce să mai… 

O bunicică parte din film eşti în tensiune, aştepţi din clipă în clipă să-nceapă bâlciul, ceea ce e pozitiv… Iar după aia, să te ţii! Spectacol de spectacol, uiţi să mai duci popcornu’ la gură, sincer…

Fără să mă risc la o comparaţie cu precedenţii Bourni, luat aparte, Legacy e un action thriller beton. În afară de nişte minuscule semne de întrebare, n-am ce să-i reproşez. E scris inteligent, viril, consistent. Iar, în scurta lor existenţă împreună, Aaron şi Marta chiar au chimie (c-o fi de la pastile, are mai puţină importanţă).

Notă: 8.5