The Lego Movie – Oi fi de plastic, da-s fantastic!

The Lego Movie – Oi fi de plastic, da-s fantastic!

Ocolindu-l o vreme din motiv că jocul în sine mă zgârie pe sistem estetic, la câta laudă și-a luat de la critici, până la urmă m-a împins curiozitatea să-i dau un play… Și, piesă cu piesă, minune de compoziție se făcu! Pe lângă că-i cel mai inteligent și mai amuzant desen animat de box office văzut în ultima vreme, simți până la cea mai timidă replică și cel mai mic detaliu, că a fost făcut cu entuziasm și dragoste.

Considerând că supușii lui au prea multă libertate (bașca sunt unii, against the system, care construiesc de capul lor), Lord Business (Will Ferrell) e gata să facă apel la o armă de „distrugere” în masă. Aici intervine Emmet (Chris Pratt), un fericit-cel-spălat-pe-creier care descoperă întâmplător „piesa de rezistență”, iar rebelii „recunosc” în el (conform unei profeții) pe Salvatorul „universului”. Mai greu e că Emmet, așa cum, cu dezarmanta-i sinceritate, o recunoaște el însuși, n-are pic de imaginație și nu știe să construiască nimic (deci, nici arme, mașini de luptă etc.). Două însușiri de care opoziția are mare nevoie. Dar, deh, profeția e profeție, tre să i te supui, deși ți-ar plăcea mai mult să stai pe canapea, cu mâna pe telecomandă sau să ieși la o bere cu băeții (chiar dacă aceștia se consideră „mai” speciali decât tine).

(Mez)aventurile lui Emmet se adună, diversifică și complică într-o veselie (a noastră, firește). În jurul lui sunt asamblate personaje cu personalități ingenios recombinate din clișee, astfel încât să dea original sau (doar) ironic, și icon-uri pop culture (Batman, Superman, Green Lantern, Gandalf etc.), ale căror parodii sunt surprinzător de subtile și proaspete. Îl avem pe Vitruvius (hahaha), profetul orb, sigur și nu foarte sigur pe profeția lui, pe care îl iei și nu în serios atunci când își debitează motivaționalismele de fb, avem un pirat transformer (ba nu, e încastrat într-o măgăoaie ca cele din Pacific Rim), pe Unikitty, corcitură între unicorn și pisicutză (neapărat cu tz) și un Bad/Good Cop interpretat de Neeson (epiiic). Foarte interesant cum Emmet, acest nobody fără însușiri, se definește/construiește în funcție de ansamblu, fiindcă e clar că oricare din cei cu care intră în interacțiune are mai multă personalitate decât el.

Un film complex, citibil pe mai multe paliere. Deși, așa anost cum e/se vrea Emmet, începi să-l simpatizezi, iar mesajul de suprafață funcționează ireproșabil, la un alt nivel, „profund”, descoperi ironie și manifest jucăuș destinat celor care mai calcă în lateral cu gândirea.

nota_9Notă: 9

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp, ca să-ți încânți prietenii cu postările noastre și acolo.

Comentarii 0 comentarii

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult