The Loft. Cuibușor de nevralgii

Dacă treci peste prima jumătate de oră, timp în care e normal să te întrebi de ce, în contextul respectiv, cineva ar lăsa o gagică moartă acolo (gen ce caută tigrul în baie, v. Hangover), lucrurile încep, de bine de rău, să prindă un sens. Da’ tot ajunge să te doară capu’ la un moment dat.

The Loft aduce în același apartament-mansardă cinci prieteni sătui de neveste (jucați de actori de aceeași talie, low) care și-au făcut rost astfel de un cuibușor de nebunii secret. (Că acum nici la hotel nu mai poți să mergi c-o tipă, că află tot New York-ul, dar în primul rând consoarta.) Nu prea sunt multe de spus astfel încât să nu dezvălui din mister. Doar că unul dintre ei se combină cu una, altul cu alta. Și alea seamănă-ntre ele uite-așa, d’a dreacu’, ca să le confunde lumea și să mai încâlcească scenariștii un pic toată afacerea.

Care e încâlcită cât de încâlcit poate fi un thriller psiho-sexual. Au lucrat ceva băeții la asta. I-aș zice exces de zel: momentele (prezent, trecut, mai trecut etc.) sunt combinate și recombinate maniacal. Mai adaugă la asta și o tensiune cam permanentă (accentuată de coloana sonoră).

Marea problemă a producțiilor de acest gen e că implică, aproape inevitabil, motivații, acțiuni și reacții neverosimile – ca să le iasă suspansu’. Iar The Loft nu face excepție: cel mai aiurea e că polițiștii anchetatori ar trebui să știe de la început o anumită chestie (bazată pe o simplă analiză medico-legală), dar ei nu știu…

Ca să nu spunem că personajele n-au timp să se dezvolte și că, din așa adunătură amorfă, n-ai cum să te atașezi de unul sau altul/ să te identifici cu vreunul. Și tre să fii naiv să crezi că poți trage vreo morală din toată treaba. Deci, totul e despre „cine-a comis-o”. Mai puțin important e de ce (glumesc, dar…). N-ai un mare bad guy, un evil mastermind, ceva să te cutremuri și să te gândești de două ori până să calci strâmb c-o blondă-clișeu.

Pentru fanele lui Wentworth Miller, veste proastă: s-a îngrășat că abia-l mai recunoști. Pentru bărbații care așteaptă un mic dezmăț, veste tot proastă: nu e timp de prea multe goliciuni. În rest, fanii thriller-elor de categoria B îl vor consuma cu plăcere. Până la urmă, merge câte un thriller din ăsta din când în când.

Notă: 5.5