The Sweeney – Noul sinonim pentru „dur”?

The Sweeney – Noul sinonim pentru „dur”?

Foarte posibil… Parcă şi auzi băeţaşii prin cartier: „Ce, bă, ejti jmecher? Ăi fi şi tu vun sweeney, ăh!?”

Repede, pe scurt, care-i faza… Avem o echipă de intervenţie în al cărei vocabular nu intră cuvinte precum „milă”, „politeţe”, „lege”. La descinderi îs mai ceva decât cruciaţii năvălind peste necredincioşi. Atâta doar că folosesc bâte de baseball, să ţină distracţia mai mult.

Printre ei, ăl mai răsărit, şefu’, Jack Regan (Ray Winstone), cu o moacă pentru care ar trebui băgat la pârnaie, este, fireşte, cel mai crâncen. Partea picantă e că regulează o colegă care i-ar putea fi nepoată, şi o face cam la fel de feroce ca atunci când se repede la bandiţi. Aşa, de antrenament – pentru ea, normal. Doar că gagica e măritată cu un lache din secţie, care, culmea, vine să le ceară socoteală la aşpri: că există collateral damages, că apar procese ca ciupercile după ploaie, că de ce le rupeţi gioalele la infractori?! Offff, ce ţi-e cu frustrările la unii… Băieţii sunt de acţiune, buei, fraere, ce să pricepi tu, care lustruieşti scaunu’ cu fundu’ toată ziua?

După ceva împliniri, gaşca începe să şi-o fure. Urât. Din ce în ce mai urât. Jack, mai ales, clar. Lewis (încornoratu’) îi caută cu înfrigurare punctul nevralgic, doar doar îl răpune. Doar că Jack strikes back. Şi dacă, la început, te cam sperii văzându-l pe Regan făcându-şi doar treaba, ei, bine, închipuie-ţi-l furios… Brrr…

Până nu treci de jumate, nu prea te prinzi de ce-i aşa de sumbru pe coloana sonoră (ca de sfârşit de lume) şi care-i faza cu slo-mo-urile. Păi, e dramă, tată! Dar în niciun caz nu te simţi păcălit dacă ai venit pentru o doză de adrenalină pură, fiindcă partea serioasă nu face decât să complice lucrurile şi să aşeze corect hopurile necesare să te ţină vigilent până la capăt. (Ce-i drept, după gustul meu, ar fi mers chiar ceva mai mult – dacă tot e.) Co-writer-ul John Hodge (cocoşat de premii pentru Trainspotting) şi-a făcut meseria bine.

Şi asta se simte nu numai la structură, ci şi la dialog: curăţel, obrăznicuţ, funny. Am râs la câteva faze cum nu râd la comedii. Unul din echipă, care habar n-are că şeful i-o trage lu’ Nancy, vrea să ştie cum s-o agaţe pe bunăciune. Întărâtat de altul (care e la curent cu affair-ul), tipul începe să se descarce, de faţă cu şeful, că uite aşa şi aşa i-aş face lu’ bestia aia mică.

Filmarea e minunată (de remarcat ceva cadre prim plan cu confruntare de profiluri – chiar şi din asta iese suspans), iar pac-pac-urile şi maşinile nervoase sunt fără cusur.

După părerea mea, The Sweeney e cea mai bună alternativă la un meci. De vizionat cu flăcăii la o bere. Ce-i drept, n-ar fi stricat un pic de pielicică la vedere (ne referim la Hayley Atwell), dar asta e, ne mulţumim şi cu acţiunea.

nota_8Notă: 8

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp, ca să-ți încânți prietenii cu postările noastre și acolo.

Comentarii 0 comentarii

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult