The Transporter Refueled (2015) – Nu plânge, Anna

The Transporter Refueled (2015) – Nu plânge, Anna

Că nu dă bine-n cadru. Și fără lacrimile tale, empatizăm generic cu povestea ta foarte generică (la 12 ani, vândută de maică-ta unui mafiot rus). Fii bărbată, fiica lui d’Artagnan. (Hei, fata a citit Muschetarii, ce vreți?)

Ca să nu zici că nu știai la ce film ai intrat, ți se dă o mostră încă din introducere – ai răbdare două minute. Deci… Riviera franceză, 1995, cartier piscicol prosper. Peștii își supraveghează prostituatele, când apare Karasov (!) cu peștii lui mai determinați, pac-pac scurt și convingător, urmează că se schimbă marfa, se implementează cea proprie, din ea făcând parte și Anna cea nefericită. Pentru ca toată faza să fie cu adevărat memorabilă, Karasov își lasă și cartea de vizită, reprezentând o inimă despicată de un stilet, cu denumirea „companiei”: Coeur brisé. (Cum ipoteza că e vorba de o agenție de matrimoniale destinată celor fără speranță cade, rămâne ipoteza conform căreia e vorba de vreo societate secretă iezuită care a reluat ritualurile sacrificiale aztece.)  

OK. Dacă ai trecut de faza asta cu bine, ai acceptat „convenția”, știi cu ce ai de-a face. În principiu. Nu te grăbi, fiindcă se pot atinge niveluri multmult mai joase. Ajunși în prezent (2010), în același context, facem din nou cunoștință cu mafioții din ’95 în felul următor: ca să nu fie niciun dubiu că sunt ei, ni-i arată în cadru de acum și în cadru flashback din momentul zugrăvit mai sus. (Probabil fiindcă filmele indiene au început să se respecte și să renunțe la acest procedeu „stilistic”, deși acolo își avea rațiunile lui, makerii lui Transporter țin să-l reabiliteze.) 

Deci, suntem azi, iar azi, Anna vrea răzbunare, așa că-și adună încă trei tovarășe de încredere și purced. Retrospectiv, prima acțiune nedumerește în mai multe privințe – dar fiind prima, lumea mai uită. (Nu și noi.) În fine, între timp, facem cunoștință cu Frank transporteru’, care are o relație duioasă cu taxu, tocmai ieșit la pensie: un vinișor, o discuție nostalgică etc. Cum e și de așteptat, taxu nu știe cu ce se ocupă progenitura, dar o să afle, fiindcă va fi răpit. În schimbul eliberării tatălui, Frank trebuie să îndeplinească o misiune: s-o ducă pe Anna și celelalte două-trei orfeline în diferite locuri. Treabă anevoioasă, fiindcă în cale-i răsar caravane de polițiști, căpcăuni supărați, dar și pentru că e vorba de domnițe – sursă de un oarecare haz (care putea fi mult mai consistent cu un pic de efort). 

La fel de expert la volan ca și la cotonogeală, Frank punctează câteva momente bunicele, dintre care ne amintim de o fază în care rupe, frumos, elegant cât de cât, niște hidranți, o bătaie cu colacul de salvare și una pe un coridor îngust, cu vreo 5 chintale de mușchi distribuiți în trei zdrahoni. Din păcate, distribuirea dreptății e cam inegală (la primul calcul, poliția, care e de popândău, are mai multe daune), gospodin Karasov, villain-ul de drept și de fapt, se urnește cu întârziere, iar slam-bang climax-ul e rezolvat nefericit, lăsând în urmă frustrări nepermise. Apoi, testul Bechdel e trecut numai din punct de vedere cantitativ: fetele ar fi trebuit să fie mai distincte. Și, cum ziceam, Anna, mai degajată (dacă nu știe să-și expună drama, mai mult irită). De un gust îndoielnic e relația care se înfiripă între una dintre fete și tatăl lui Frank (nu că n-ar fi veridică, dar având în vedere că fetele au fost prostituate…)

Poate am îmbătrânit eu, dar Ed Skrein (Frank) nu-mi inspiră nici un 10% din carisma vechiului transporter, nea Statham. Deși se mișcă cuvenit și-și exersează bașii în replici scurte, nu scrie „păzea” pe el. Știu c-au vrut să-l vândă ca pe duru’ în înveliș metrosexual, dar nu merge nici așa: se căznește, nu-i iese firesc. 

Singurul moment din care reiese măiestrie adevărată, cu trecere frumoasă de la tensiune/ dramatic la comic relief, păstrându-se senzaționalul: o goană după avion și un condus cu mașina prin… aeroport. Și, tocmai când ziceam în sinea mea că „mașinile alea de poliție zboară care încotro de parc-ar fi de jucărie”, iată, un cadru scurt cu un băiețel jucându-se c-o mașinuță… O să ziceți că-s subiectiv, dar pentru faza asta, ridic nota. 

Notă: 5 

nota_5.jpg

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp, ca să-ți încânți prietenii cu postările noastre și acolo.

Comentarii 0 comentarii

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult