The Twilight Saga: Eclipse – iubiţi şi vârcolacii vagabonzi!

Ca să-şi arate mojo-ul epic, Twilight a băgat jucători cât a încăput în Eclipse, cu subpoveştile aferente. Uite aşa, că nu se ştie niciodată cum se plictiseşte Bella şi e cazul să pui o armată de vampiri să-i adulmece carotida de la jdemii de kilometri. Din care cauză multe personaje cunoscute ajung doar să semneze condica de prezenţă, cum e taxu lu’ Bella, care a încremenit de două filme încoace pe listele cu dispăruţi şi habar n-are de colţoşii care au umplut orăşelul pe care cică îl apără.

Povestea principală stă în supărarea sugativei de Victoria, care vrea să-şi răzbune iubitul omorând-o pe Bella. De aia fabrică pe bandă rulantă vampiri şi-i trimite la produs. Chestia e că doar se adună găştile, în rest nu prea se întâmplă mare lucru. Vrem sânge, ce dracu!

Edward vampirul gângureşte la fel de dulce cum ne-am obişnuit în primele două Twilight şi tot filmul are un fix, de parcă ar fi sfârşitul lumii: să se mărite Bella cu el. La cei o sută de ani şi un pic ai lui îl înţelegem de ce se grăbeşte aşa de tare. În schimb, Bella o ţine morţiş că vrea mai întâi să devină vampiriţă, adică să fie şi ea în rând cu lumea, să se tuneze niţel. Ce-ar zice rudele lui că mănâncă în continuare haleală cu E-uri?!

Bella, cum o ştii, ruşinoasă… oftează înainte de fiecare cuvinţel şi pare că în sfârşit a ajuns la pubertate. Unul dintre semne e că-i dă mai des târcoale la modul hormonal lui Jacob din gaşca de vârcolaci stripperi. Care, evident, îşi umflă muşchii să-i arate lui Edi who runs the show this time. Fiindcă, nu se ştie de ce, Jacob are ceva de spus mai mult în Eclipse faţă de bloodsucker. Poate pentru că regizorul e un el de data asta? Oricum, Bella tot pe Edi îl preferă, că vârcolacă n-are cum să ajungă. Se pare că la vârcolaci nu există faza cu egalitatea dintre bărbat şi femeie. Aşa că, Jacob, las-o moartă, OK?!

În rest, atmosfera lasă de dorit (faţă de primul Twilight, unde atmosfera făcea tot filmul), tăieturile urâţele şi miroşi dublele disperate de la zece mii de leghe. Şi, da, dialogul e tot din suspine şi priviri grăitoare.

Ştiu că o să-mi sară la gât o tonă de fane Pattison, aşa că mă grăbesc să recomand The Haunted Airman – nu-i o capodoperă, dar merge. Vreţi filme cu vampiri? Vedeţi sau revedeţi Interview with a Vampire, Låt den rätta komma in şi Thirst (Bakjwi).