The Two Faces of January – Nici măcar predictibil

The Two Faces of January – Nici măcar predictibil

Pen’ că atunci când zici „predictibil”, te referi, de obicei, la trucurile de care te prinzi din timp, te feliciți pentru perspicacitate și – eventual – te iei singur la palme c-ai irosit bănuții. Da’ o satisfacție tot e. În cazul de față, cel mult poți să te minți că ai văzut un artsy atât de șmecher că nici nu te-ai prins care-i aspectu’.

Când, inițial, la o sumară documentare, am văzut la scenariu și regie numele lui Hossein Amini (cel care a scris minunatul Drive), plus o cotă babană pe rotten, mă gândeam moamăăă, ne rupe ăsta, nu mai ieșim oameni din sală. Unde mai pui distribuție de case mari: Mortensen, Dunst și Oscar Isaac (tot îmi vine să-i zic Llewyn Davis)…

Mortensen e Chester MacFarland, un escroc bătrâior, c-o nevastă tânără, Colette (Kirsten Dunst), căreia îi face toate poftele. Când un detectiv angajat de păgubiți le strică frumusețe de excursie printre ruinele Greciei (ocazie cu care auzim ceva mitologie tristă, care se vrea un mise en abyme al întregii „drame”) și mai are și tupeul să moară accidental, cei doi soți se lasă pe mâna unui ghid, în persoana lui Ryndal (Isaac), care știe ce și cum pân’ zonă. Ca să vezi, ăstuia tocmai i-a murit tatăl și… i se pare că Chester aduce cumva cu decedatul – supoziție generos de riscantă și, care, după ce tragi linie, rămâne doar ridicolă.

Evident, se formează triunghiulețu’ amoros; după cum arată condițiile în care se dezvoltă, deja te gândești că iese ceva gen Cuțitul în apă al lui Polanski, dar nu, că se mai petrece un accident (!), de data asta unul care îl pune pe Ryndal pe fugă. Accidentul nr. 2 e atât de șocant, încât calculezi deja momentul în care ți se va dezvălui c-ai fost dus de nas…

E despre lăcomie? Pasiune nebună? Niscaiva Oedip? Nu prea se leagă nimic (momentele critice sunt mult prea prost dispuse ca să iasă dramă veritabilă), motivațiile sunt inconsistente și, ce-i mai dureros e că n-are de cine să-ți pese – vorba aia: eu cu cine țin? Avem doar niște personaje meschine pierdute într-un proiect nebulos. Jocul actorilor nu ajută prea mult, din păcate.

(Nota e ridicată pentru atmosferă.)

nota_55Notă: 5.5

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult