tinker-bell-and-the-legend-of-the-neverbeast.jpg Pistruiata Fawn, ministra responsabilă cu necuvântătoarele din Pixie Hollow, e des trasă de urechiuțe de către Nyx (pază & protecție) și regina Clarion că adună tot felul de orătănii venetice (e cu „t”, da) care le pot pune în pericol viața sau chiar machiajul. A, da?, staț că vedeț voi pe dreacu’, mai zice răzgâiata și adoptă o dihanie cât o casă, Casa Poporului. 

Arătania, o corcitură între blănoșii din Where the Wild Things Are și o reptilă, poreclită pe loc Gruff, din cauza manierelor și unei sociopatii pronunțate, are o misiune – bună, rea, afli abia la final, ca să te țină în suspans. Ceva legat de o cometă misterioasă, care apare odată la 1000 de ani și a cărei trecere tocmai a îngrijorat regatul zânițelor.

Cu cât e Gruff mai Gruff, cu atât e Fawn mai iubăcioasă. Avem un E.T. pe dos: Gruff nu dă doi bani pe comunicare, e ceva mai chipeș decât predecesorul lui, și n-are chef să părăsească Pământul. Asemănarea decurge din încercările zâniței de a-l ține departe de ochii, prafurile și acele cercetașelor lui Nyx. Care Nyx a mirosit ea ceva și a pornit la vânătoare. 

Nu sunt foarte familiarizat cu seria Tinker, dar sunt convins face deliciul a milioane de copile, extaziate de aventurile gagicilor, atitudinea lor șmecheră și replica mereu la îndemână și, în general, de lumea creată pornind de la acestea, un simpatic pițiarhat. 

Raportată la alte producții Disney, NeverBeast nu scapă de un aer provincial, cu atât mai puțin de caracterul episodic: deși e editată profi, rămâne modestă, n-are suflu. E doar o miniatură, drăguță, dar miniatură. Este, evident, de admirat că makerii de la Disney au stors atâta din niște personaje secundare (din Peter Pan), având în vedere că e a șasea producție din franciză. 

NeverBeast nu poate fi judecată independent, ci doar în contextul întregii serii. Personajul „bestiei” e un pic înfricoșător (mai ales în a doua parte, când suferă transformări fizice) și reconfigurează peisajul mirific într-un sens dark – mai mult o ciudățenie, decât ceva care să dea profunzime. Pe de altă parte, chestia cu cometa e prea savantă și nu prea explicată. Mesajul, „urmează-ți și inima și mintea”, are drept corolar un altul, „aparențele înșală”, pe care cei mici s-ar putea să nu-l cuprindă prea bine. Ar mai fi o îngrijorare cu privire la personajul principal, care, de data asta, e Fawn, nu Tinker. (Nah, copiii se atașează...) 

În rest, cu aceste excepții, acest nou Tinker Bell este, ca și restul, generator de înduioșări și bună-dispoziție. 


Notă: 7.5

nota_75.jpg



Scris de Stefan | Thursday, 02.04.2015 14:14 Cronica de film