Tower Heist – Jaful e cam jaf, dar hoţii sunt de treabă!

Ştiţi de ce lesbienele sunt de preferat heterosexualelor? Au ţâţele mai bune. Fiindcă lesbienele mai mult îşi ling sânii, nu le trag brutal, ca masculii. Cel puţin aşa susţine Slide, un Eddie Murphy de pupat pe chelie cât e jmecher în filmul ăsta… Asta da revenire, Eddie! Destul ai fost măgar cu Shrek, să te mai vedem şi la aspect!

Dar nu numai el e genial: toţi prădăcioşii zici că-s la teatru, într-o piesă pe care o joacă a suta oară. Cu aceeaşi plăcere şi entuziasm ca prima, doar că mult mai bine.

Îi înţeleg. E un film love to play in, cu personaje îngrijit croite, băgate în soluţii atent combinate ca să declanşeze reacţii chimice subtile, cu dialoguri-avalanşe, de se cutremură sala de hohote. Umorul e de aproape toate grosimile, mai mult din cel fin, cel mai touchy fiind prin preajma momentelor dramatice, ca în orice comedie cumsecade. Faza cu doamna Jin, căreia unul dintre angajaţi (Casey Affleck) îi dă flori şi-i o felicită, în chineză, de Noul An Chinezesc, ca apoi să afle (nu divulg), are amprentă de guru. (Acu’, mă gândesc la Ted Griffin, cel care a scris şi Matchstick Men, el o fi responsabilul).

Pentru toate astea şi pentru multe alte delicii îi iertăm pe aceşti cascadori ai râsului, căţărători pe turnuri de chiaburi exploatatori nemernici, pentru un jaf nu prea pe măsura pregătirii.

În primul rând că avem o problemă serioasă la seif, n-o să divulg care, dar chestia e sigură: seiful a fost strecurat ca să mai umfle un pic aluatul.

Apoi, pauperii răzvrătiţi, printre care şi Odessa, o negresă cât Moscova de mare, umblă prin clădirea ultrasecurizată a paşei ca vodă prin lobodă.

Abia după ce se văd cu prada, acţiunea se mai înviorează cu nişte cascadăciune gen Buster Keaton. Vorba ceea: ne căţărăm şi noi mai cu talent?

Poate că Tower Heist are deficienţe pe la armătură, dar decoraţia e splendidă. Chiar dacă n-au pus-o de un 1907, ci de-o Bobâlna mai mică, răsculaţii ies din anonimat. Filmul s-ar putea să devină un fel de clasic – după ce ne mai trec exigenţele legate de senzaţional. Io n-aş zice că e un must-see, dar îl recomand oricui vrea o porţie megasize de râs.

Notă: 8 (pentru splendida performanţă a borfaşilor Stiller, Murphy, Broderick & co)