Zoolander 2 (2016) – Găsiți asemănarea dintre Justin Bieber și comisarul Miclovan

Zoolander 2 (2016) – Găsiți asemănarea dintre Justin Bieber și comisarul Miclovan

Justin Bieber tocmai a fost și el ciuruit! 90% dintre bărbații normali ai planetei se vor bucura, în timp ce unii dintre ei ar fi vrut să-l audă spunând „nu știam că doare așa”.

Cum s-a întâmplat minunea? Ia să vedem.

Bieber este a șasea victimă dintr-o serie de celebrități considerate a fi etaloane de frumusețe care au fost hăituite și omorâte. Înainte să moară, cu toții și-au făcut postat câte un selfie cu o anume mutrișoară – identică. Interpolista caliente Penélope Cruz (care și numai din accent și-ți dă fiori) are o teorie: ciuruiții au imitat faimoasa expresie facială „blue steel” a fostului model masculin Derek Zoolander (Ben Stiller). (O incultă, veți vedea, fiindcă a confundat expresiile!) Respectivul n-are cum să-i confirme teoria, fiind de negăsit ca Skywalker, retras în munți după accidentul în care i-a murit nevasta și în urma căruia a pierdut și copilul în favoarea statului. Dar șansa se ivește odată cu o invitație-hologramă (că tot am menționat un personaj SW) care ajunge la Derek și apoi la rivalul și prietenul său Hansel (Owen Wilson), în care cei doi sunt invitați să evolueze pe catwalk-ul unui show de modă surpriză. Cooptați de exotica agentă, cei doi cretinei sunt pe urmele unei organizații oculte aflate în căutarea unei chestii care aduce cu sangrealul din Codul lui da Vinci. Între timp, Derek încearcă să-și recâștige fiul (pe care, cu oroare, îl descoperă a fi un buflei), iar Hansel va avea o „zguduitoare” revelație (tot din zona SW, de data asta mai celebră nu se poate) și micile lui necazuri cu… orgia. (Orgia fiind familia lui, alcătuită din gagici de toate vârstele și culorile, bărbați idem și animale. Cum ați ghicit, voi care n-ați apucat să vedeți primul Zoolander, cu toții sunt „iubitele”/ „iubiții” lui.)

Fanii vor avea destul de așteptat până la apariția indispensabilului Mugatu (Will Ferrell), pe motiv că acesta e închis în niște condiții care îmbină ecouri din Silence of the Lambs cu elemente futuriste. În absența lui ar trebui să funcționeze Alexanya Atoz, oribila botoxată care aduce cu Donatella Versace: modul cum stâlcește asta engleza ar trebui predat în școlile talibane ca armă psihotronică. Din păcate, AA e doar o promisiune „frumoasă”, fiindcă acțiunea e ocupată să facă loc cât mai mult cameo-urilor. Omg, și sunt la cameo-uri!

Am stabilit că Bieber ciuruit e absolut indispensabil, dar nu la fel de sigur suntem de alții. Kate Perry, cântând două-trei note? N-are nicio valoare în context. Neil deGrasse Tyson se apropie simțitor de ceva relevant, dar bomboana de pe tort și-o dispută Kiefer Sutherland și Sting. Kiefer e unul dintre iubiții (sau una dintre iubitele?) lui Hansel și e delir absurd și absolut, în timp ce Sting are rol-cheie, cu dezvăluire copioasă.

Absurdul și grotescul ating limite nebănuite într-un show „de modă” care-ți va pune la mare încercare facultatea dezgustului și unde își va face apariția (de neuitat, dar cu ce preț) un Cumberbatch sinistru, un transexual care i-a împăcat pe Gollum și Smeagol în aceeași personalitate.

Din categoria îți place-sau-îl-urăști, Zoolander revine cu acest sequel după amețitor de lunga perioadă de 15 ani. Primul a avut o soartă nu tocmai fericită, fiind apărut la câteva săptămâni după atacul de la World Trade Center (iar imaginile cu turnurile au fost scoase în ultimul moment la montaj), când tot ce nu le lipsea americanilor era un film care face șto de industria modei. Cu toate astea, receptarea a fost OK (a se vedea notele). În parte, cred, și datorită faptului că a fost comedie destul de distinctă, chiar și față de „verii” ei, la fel de „infamii” Austin Powers, Borat.

Față de Z din 2001, nu există mari îmbunătățiri: scenariul e la fel de haotic și, pe alocuri, confuz, în schimb, are un drăguț false ending și/ sau dublu twist. Pe de altă parte, cu excepția aifoanelor și a unor hipsteri, pare să fi rămas ca viziune despre lume la începutul anilor 2000. Și faptul că Derek și Hansel habar n-au ce-i wi fi-ul ar putea părea la fel de neconvingător (a se citi neamuzant) ca atunci când, în 2001, devastează un iMac, că nu știu să-l „deschidă”. Dar, într-un fel, Z are o consistență internă a lui, își este fidel sieși: weirdăciunea se mișcă între anumite coordonate și niciodată nu trece un anumit prag. Spre deosebire de un Dirty Grandpa, Z e inofensiv, are întotdeauna ghilimelele la el. (Reversul ar fi că, dacă se dorește o satiră la adresa industriei frumuseții, aceasta nu-și atinge scopul.)

Scenariștii (printre care și Ben Stiller, și regizor) au încercat să împace gratuitatea caricaturii cu o dimensiune care îi e străină: angajamentul sentimental. Zoolander încearcă să-și recâștige copilul, acum un adolescent care cască gura la bunăciunea de Valentina (Penélope). Nu funcționează. Dacă povestea n-ar fi ridicată de o vervă incredibilă și de bancuri de toate nivelurile (referința la designerul Ph. Starck? bravo), ar fi un dezastru. Din fericire, nu e. Dacă v-a plăcut primul, vă va plăcea și al doilea.

Altă problemă ar fi că personajele noi nu apucă să se rotunjească: Valentina pierde lupta cu stereotipul ei, Derek Jr., antipatic foc, are două momente, grăbite. Tot cameo-urile sunt baza.

Printre ele, o semnalăm pe cea a lui Billy Zane, chipeșul bogat, romantic și norocosu’ naibii care a cucerit-o (ca să nu vorbim urât) pe Audrey în Twin Peaks. Noi, cum am mai spus, așteptăm noul sezon.

Notă: 7

nota_7.jpg

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult