Scepticul reciclării. A plătit un detectiv să urmărească o sticlă goală, ca să afle dacă chiar merge la reciclat

Nu toată lumea se lasă aşa uşor convinsă să-şi sorteze gunoiul şi să îl arunce unde trebuie! Sceptici din fire, unii oameni susţin că nu poţi fi sigur că ambalajele tale chiar merg la reciclat. Dacă ajung cu totul altundeva, de exemplu la groapa de gunoi sau în albia râului? Dacă pur şi simplu se lungesc la o bere cu alte ambalaje leneşe?

E cazul lui Gigel Costache, un bărbat de 45 de ani din Piatra Neamţ, poreclit de prieteni “Regele Reticenţei” şi “Sultanul Suspiciunii”. Hotărât să afle adevărul despre drumul tainic al deşeurilor, Gigel a apelat la cel mai ager detectiv particular din oraş şi l-a plătit să ia urma unei sticle goale de plastic pe care o lăsase în containerul special pentru PET-uri.

„Detectivul mi-a spus din start că nu o să fie simplu, pentru că o sticlă goală se pierde uşor în mulţime şi e mai inteligentă decât ne imaginăm noi”, spune Gigel, care nu s-a lăsat însă descurajat şi a bătut palma cu investigatorul.

„Pot să spun că mi s-a luat o piatră de pe inimă când am primit o poză cu bidonul meu ajungând la uzina de reciclare. Ştiu sigur că era al meu, că scria băutură răcoritoare carbogazoasă pe el!”, adaugă fostul sceptic.

Întreg demersul a fost extrem de costisitor, după cum recunoaşte însuşi detectivul. „Devizul pentru o operaţiune ca asta? Câteva milioane bune. Am avut nevoie de camere foto şi video, microfoane, emiţătoare GPS, o dronă, un elicopter, un costum de scafandru. Plus că fiecare sursă cu care stai de vorbă îţi cere o atenţie, o măslină…”, explică Cornel „Holmes” Ochilă, fondator şi unic asociat al agenţiei de detectivi Cornel Ochilă & Asociaţii.

“A fost un caz ciudat. De obicei, oamenii îmi cer să le urmăresc partenerii de viaţă, rivalii în afaceri… dar o sticlă goală? Aia e! Treaba mea e să investighez, nu să pun întrebări”, adaugă detectivul.