Actorii puşcăriaşi din “Eu când vreau să fluier, fluier” s-au întors de la Berlin cu Ursul de Argint

Încă o surpriză plăcută din partea cinematografiei româneşti. Lungmetrajul „Eu când vreau să fluier, fluier” s-a întors de la Berlin cu Ursul de Argint, clasându-se înaintea unor favoriţi precum The Ghost Writer, regizat de Roman Polanski.

„Practic, i-am suflat premiul lui Polanski, când nu era atent”, a declarat regizorul peliculei, Florin Şerban.

Filmat cu actori amatori, majoritatea deţinuţi dintr-un centru de reeducare, „Eu când vreau să fluier, fluier” a fost pe placul publicului german.

„Mi-a plăcut enorm, e exact ceea ce voiam să văd. Pentru mine, un român bun e un român în puşcărie”, a declarat un spectator neamţ, imediat după premiera filmului.

Deşi lipsiţi de pregătire în domeniu, actorii neprofesionişti ai lui Florin Şerban au reuşit să intre în posesia mult râvnitului premiu.

„Nu avem studii de specialitate, dar nici nu ne-ar fi ajutat prea mult”, a declarat Gelu Cărămidă, zis Oase. „Am aplicat ceea ce am învăţat la mititica şi asta a fost destul ca să punem mâna pe premiu. Să nu mai zică lumea că am trecut degeaba prin facultate, dacă mă înţelegeţi ce vreau să spun.”

Jurnaliştii români au fost surprinşi să-i vadă pe actori la aeroportul Otopeni cu trofeul în mâna, deoarece filmul lui Florin Şerban lipsea de pe lista oficială a laureaţilor.

“Iniţial, a fost o greşeală din partea juriului, dar băieţii au intervenit şi au remediat-o imediat”, le-a explicat regizorul jurnaliştilor adunaţi la aeroport. „Dacă meritam acest premiu? Nu ştiu, nici nu contează prea mult, important e că ne întoarcem cu el în ţară. Ia uitaţi ce frumos e. Aveţi grijă când puneţi mâna pe el, că e plin de scame, l-a ţinut Tudorică Barbut pe sub cămaşă, să-l treacă la vamă.”

La despărţirea de jurnalişti, Florin Şerban a deplâns calitatea precară a actorilor profesionişti de la noi. El a mărturisit că se felicită pentru algerea făcută, de a distribui puşcăriaşi în rolurile principale.

“Dacă nu erau băieţii ăştia, nu mă mai întoarceam eu cu trofeul acasă”, a încheiat regizorul.