Amintiri din Epoca de Aur (V) – După câte sticle de Pepsi ţi se rupe filmul

Prima oară am băut Pepsi în vara lui ’86, la mare. Aveam numai doi ani, era prea devreme să mă gândesc la bucata de carne care, scufundată în cola, putrezeşte în numai câteva minute. În plus, kilogramele în plus nu erau încă o problemă.

După ce am golit prima sticlă mi s-a rupt filmul. Nu neapărat din cauza băuturii, dar aveam numai doi ani şi amintirile de atunci nu sunt prea clare.

Evident, în vara aia Pepsi era la mare preţ. După ce îl beai, sticla goală, cu eticheta aia roşu-alb-albastră, era aproape la fel de preţioasă. Şi dacă sticla nu era a ta, şi urma pe care o lăsa în nisip era bună, aproape că ţinea şi ea de sete – de fapt, ce zic eu urma? Nisipul!

Retrospectiv, mi se par foarte nasoale vremurile alea când Pepsi era atât de rar. Vă daţi seama, la KFC-ul de la Romană erau nevoiţi să servească Brifcor, care chiar nu merge după aripioare picante. Mi se face gura pungă numai când mă gândesc.