Ce-o fi o fi… – Un film de Woody Allen care mai bine n-ar fi

“Ce-o fi o fi…” (Whatever Works) nu aduce nimic nou faţă de celelalte filme ale lui Woody Allen în afară de un actor mai prost. În rolul principal apare Larry David, unul dintre creatorii serialului Seinfeld şi sursa de inspiraţie pentru personajul George Constanza. Deşi nu se pricepe la actorie, reuşind să interpreteze doar un anumit gen de persoană dezagreabilă şi deprimantă, Larry David încearcă să intre în pielea lui Woody Allen. Bineînţeles, nu-i iese.

E mai ursuz, mai antipatic, mai lipsit de umor decat ce reuşea pe vremuri să interpreteze Allen. Din păcate, regizorul a ajuns la o vârstă, e prea bătrân să mai joace rolul unor persoane active sexual, chiar avea nevoie de un înlocuitor.

Personajul principal este un fizician genial, Boris Yelnikoff (Larry David), care e obsedat de ideea că viaţa nu are niciun sens. Asta e o altă problemă a filmului. E greu să construieşti, în mod credibil, personajul unui fizician genial, dacă nu eşti tu însuşi un fizician genial. Din câte ştiu eu, nici Woody Allen, nici Larry David nu beneficiază de suficient prestigiu ştiinţific, şansele lor de a lua un Nobel pentru fizică sunt destul de mici. Prin urmare, personajul Yelnikoff e doar o caricatura. Dacă mai punem la socoteală interpretarea proastă a lui Larry David, iese un film de mai mare frumuseţea, numai bun pentru a-i ridica moralul lui Sergiu Nicolaescu. Aşa poate şi el să le arate criticilor că eşecuri de autor pot apărea şi la case mai mari. Sau, mă rog, la case mai scunde şi cu ochelari.