Film istoric cu cocalari

Am auzit azi dimineaţă că au băgat bilete la Berlinală, aşa că m-am dus şi eu. Când am ajuns acolo, am crezut că sunt pe vremea lui Ceaşcă: o coadă imensă, care nu se mişca deloc, zvonuri cum că nu mai sunt bilete, sau, mai rău, că sunt dar nu le scot la vânzare, că le dau la export, cum ar veni. În fine, dacă aţi trăit vremurile alea (eu, personal, nu le-am trăit) ştiţi la ce mă refer.

Până la urmă, am prins bilete la un film românesc de care n-am mai auzit. Probabil că o să fiu singur în sală, ceea ce nu mă încântă deloc, pentru că mie mi-e frică de întuneric.

Filmul se numeşte “Portretul luptătorului la tinereţe” şi e despre rezistenţa anticomunistă din munţi, de după al doilea război mondial. Cred că a avut un buget foarte mic, pentru că luptătorii anticomunişti de pe afiş arată ca nişte cocalari.

Unul dintre ei e actorul ăla care seamănă cu Marica, e imposibil să nu-l ştiţi. Nu m-ar mira să aud că uneori îl angajează şi Marica. Parcă văd un interviu cu fotbalistul: “Ciprian, îţi faci singur fazele de atac?” „În general da, dar la cele mai periculoase apelez la un cascador profesionist, care chiar ştie cu mingea.”

Practic, personajele mai aveau puţin şi purtau treninguri Puma. Sau, ăia mai cool dintre ei, tricouri dintr-alea roşii cu Uniunea Sovietică, de care au ascultătorii Radio Guerilla.