Interviu exclusiv: Un vidanjor îndemânatic și-a deschis o fabrică de bice

Petrică Mizil s-a născut într-o familie de oameni foarte nevoiaşi. El a devenit celebru pentru fabrica sa de bice. Mulţi spun că a avut şi noroc, de parcă ar fi fost scăpat în scăldătoare când era mic.

TNR: Cum v-a venit ideea să faceţi o fabrică de bice?
P. Mizil: Păi nevoia m-a împins.
TNR: Cum aşa?
P. Mizil: Stăteam pe WC şi am chemat-o pe nevastă-mea. Zic, mă femeie, ce tot facem noi atâta rahat? Îl folosim noi la ceva? Nu. Păi hai să facem ceva din el!
TNR: Primul bici l-aţi făcut uşor?
P. Mizil: Deloc. E o treabă mare, nu-ţi iese din prima. Am consumat trei kile de rahat ca să fac un singur bici, iar la final l-am aruncat pe tot.
TNR: Ce era în neregulă cu el?
P.Mizil: Nu pocnea!
TNR: Şi cum aţi rezolvat problema?
P.Mizil: I-am pus un mâner. Nu puteam să ieşim cu el pe piaţă fără mâner, că ne făceam de rahat.
TNR: Şi acum se vinde?
P.Mizil: Dacă vă spun cât câştig din vânzarea bicelor o să ziceţi că mănânc rahat.