Mai bine Sfântul Valentin decât Dragobete

Mulţi români spun că n-ar trebui să mai importăm sărbători de la americani, că ar fi mai frumos să ne cultivăm propriile tradiţii. Şi o spun cu ură, într-o engleză pocită.

Un exemplu e Valentine’s Day. La început făceai impresie bună dacă îţi dădeai ochii peste cap când auzeai formula asta. În caz că trebuia să spui tu însuţi „Ziua îndrăgostiţilor”, era musai să te delimitezi făcând nişte urechi de iepure în aer. Aşa, de avertisment, că pe urmă puteai să ţinteşti la picioare.

Acum e de porc şi să spui că urăşti Valentine’s Day. Dacă bagi de-astea, interlocutorii or să te întrebe, cu figura aia de Goian care tocmai a faultat în careu, dar consideră evident că a fost cel mult un duel regulamentar, umăr la umăr: „Ce e Valentine’s Day?” Ca să înţelegeţi mai bine, ăştia sunt genul de oameni care mergeau la Vama Veche pe vremuri, când nu veneau toţi cocalarii.

Ştiu că o să deranjeze pe mulţi ce spun acum, dar ar trebui să cultivăm sărbătoarea Sfântului Valentin. Ce alternativă avem? Dragobetele iese din discuţie, că pe 24 februarie e şi ziua lui Mircea Badea. N-am chef să creadă prietena mea că-i dau flori de ziua lu Badea, că doar nu e Dumnezeu pe pământ.

În plus, e bine ca sărbătoarea să aibă şi un sfânt. Dacă ajungi pe 15 februarie mahmur la serviciu, să poţi să spui: “Frate, nu mai amestec în viaţa mea bere cu vin. Am fost aseară la un Sfânt Valentin… A fost belea, a dansat una în pdzia goală pe masă în timp ce doi tovarăşi o ungeau cu tiramisu pe ţâţe.”