Manualul spărgătorului luminii

După ce au jefuit o agenţie Raiffeisen din Arad, doi tineri s-au îmbătat şi au început să se laude la cărciumă cu spargerea pe care au dat-o. O greşeală elementară, ar spune mulţi. Nu te apuci să te dai mare că ai încălcat legea, că nu eşti Gigi Becali. Totuşi, nu lăudăroşenia a fost cea care i-a băgat la puşcărie, ci imprudenţa.

Am înţeles, ai spart o bancă, ai furat nişte sute de milioane, vrei să-ţi meargă faima mai departe. Nu e rău să te dai mare, dar fă-o cu cap. În primul rând, asigură-te că încă mai ai ciorapul pe faţă atunci când te lauzi. Nu vrei să fii recunoscut pe urmă, la poliţie, de beţivii care ţi-au ascultat poveştile cu gura căscată.

În al doilea rând, afară, în faţa cârciumii, trebuie să te aştepte o maşină cu motorul pornit. Intri în bar, bei o cinzeacă de vodcă, te lauzi repede şi pleci până să apuce barmanul să cheme gaborii. Sari în maşină, demarezi în trombă şi dus ai fost.

Mai sunt detalii de care trebuie să ai grijă, dar au o pondere mai mică în a te ajuta să scapi de poliţie. Mulţi spărgători lăudăroşi cu experienţă spun că trebuie să mergi la cârciumă atunci când se schimbă tura, ca să te audă şi barmanul care pleacă, şi ăla care îi ia locul. Dacă vrei sa te dai mare, contează mai mult să te audă un barman decât zece clienţi. Barmanii duc vorba mai departe, aşa se construieşte o reputaţie.

De asemenea, e bine să existe camere de supraveghere, iar acestea să fie pornite. Dacă ai ciorapul pe faţă, te doare la bască, poate să te filmeze şi 3D. Ca să pui poliţia pe o pistă falsă, e recomandat să vorbeşti, „la beţie”, despre nişte planuri de viitor fictive în faţa camerelor de supraveghere. “Cu banii ăştia stau două săptămâni la Eforie Nord, cu burta la soare. Cred că mă cazez la hotel Afrodita, camera 507. Mi-a zis un prieten că se vede plaja mişto de la fereastră, plus că nici nu-s ţânţari. Plec pe 15 iulie.” Fii sigur totuşi că ţii minte toate detaliile, altfel rişti să faci întocmai.