Mircea Badea ne strică relaţiile cu sfinţii

Mircea Badea nu înţelege de ce românii cu nume de sfinţi îşi sărbătoresc onomastica. Cum vine asta, atunci când e ziua sfântului al cărui nume îl porţi, automat e şi ziua ta? Ca ce chestie să ţi se spună ţie „la mulţi ani” şi să primeşti cadouri dacă te cheamă la fel ca pe sfântul trecut cu roşu în calendar la data respectivă?

Lui Mircea Badea totul i se pare straniu şi, în acelaşi timp, tipic pentru felul de-a fi al românilor. Dacă te buluceşti la vot să pui ştampila pe Băsescu, îţi serbezi automat şi onomastica, lucrurile se leagă aici. În plus, privit la rece, obiceiul ăsta i se pare de-a dreptul tâmpit lui Badea, pentru care datinile sunt, aşa cum e şi normal, de o riguroziate matematică.

Pe această cale, îi semnalăm lui Badea încă o tradiţie tâmpită. Oamenii, când împlinesc un număr de ani, obişnuiesc să dea o mică petrecere şi să primească urări de „la mulţi ani” de la rude, prieteni şi cunoştinţe. Atunci e, cum ar veni, ziua lor, pentru că, vezi Doamne, fix în ziua aia, dar în alt an, s-au născut ei. În fine, aşa a rămas vorba, te pui acum cu superstiţiile prostimii?

Badea spune că n-a mai văzut prin alte părţi să se sărbătorească onomastica. Aşa zic probabil şi americanii. “Dom’le, eu n-am mai auzit de alte popoare care să marcheze ziua de 4 iulie prin focuri de artificii. În mod normal, de 4 iulie lumea stă acasă, merge la ştrand, dă eventual o fugă până la ţară, să-i mai plimbe pe ăia mici…”