Plaza Feelings

Am fost scos în Plaza şi în săptămîna asta. A existat, bineînţeles, un motiv întemeiat, ca întotdeauna: „Vedem şi noi ce mai e!”

Dar nu vreau să povestesc acum ce zbucium de karenină e în sufletul meu de fiecare dată cînd sînt băgat în Plaza. Nici Tamaş nu simte durere mai mare cînd intră în cantonament. Ore, ore întregi! Intru pe zi şi ies pe seară, între timp s-a schimbat liderul în Campionat, amicii au copii, alţii au divorţat, nu sînt sigur că mai am loc de muncă …
În week-endul ăsta o să scriu ceva pe tema Plaza Feelings.

La ultima ieşire am văzut la Zara, departamentul Women, un fel de tricouri lălîi cu imprimeuri. Tricouri albe, de-alea care nu ţin la murdărie, cu imprimeuri cu femei. Imprimeu mare, cît tricoul cu femei foarte, foarte bune.
Prima oară am crezut că cei de la Zara sînt implicaţi în vreo campanie umanitară. Am mai văzut tricouri cu copii dispăruţi. Adevărul e că, la cum arătau femeile de pe imprimeuri, ai fi făcut orice să le găseşti.  

E de neînţeles. Cine ar vrea să poarte astfel de tricouri?
Dacă arăţi bine nu are rost să atragi atenţia de la tine, iar dacă eşti mai puţin frumoasă (şi mult urîtă) ce sens are să faci şi mai mult contrast?! Tot ce ai putea să smulgi de la un băiat ar fi: “Prietena ta nu are şi ea o soră?”, arătînd flegmatic din cap spre gagica de pe tricoul tău.

Oricum, m-am uitat să văd unde sînt făcute tricourile. În India. Era şi normal, că dacă ar fi fost făcute în China femeia de pe tricou ar fi apărut goală în momentul în care purtătoarea tricoului s-ar fi mişcat spre stînga sau spre dreapta.