Pușcăriile nerentabile, în pericol să fie închise din cauza crizei

Deși analiștii economici nu se așteptau – nici nu s-au gândit la asta – criza a lovit puternic și penitenciarele. Multe pușcării sunt pe cale de a se desființa. Cândva foarte profitabile, ele au ajuns acum în pragul falimentului. Doar pușcăriile cele mai mari au șanse să rămână pe piață, cele care îi adăposesc pe marii rechini.

Mulți deținuți se tem că vor rămâne pe drumuri și că nu vor avea unde să se ducă pe criza asta. Cei mai în vârstă dintre ei își amintesc cu nostalgie de vremurile când statul îți asigura un loc călduț în celulă. Practic, imediat ce terminai zilele de arest din beciul poliției ți se repartiza un loc de detenție care era al tău timp de 20-25 de ani, în funcție de gravitata faptei.

Deținuții trecuți de o vârstă, și aia destul de înaintată, se tem că, odată  ajunși pe stradă, nu îi va mai lua nicio altă închisoare. La vârsta lor, le e fizic imposibil să mai comită vreo infracțiune, au devenit aproape complet inofensivi. Pentru puținele fărădelegi de care mai sunt în stare își iau maxim o internare într-un azil sau într-un sanatoriu.

Pentru a nu fi dați afară pe motiv de bună purtare, mulți deținuți au început să protesteze la modul urât, cerșind practic de la gardieni zilele de carceră la care au dreptul prin lege. Se pare că ei au înființat inclusiv un sindicat, ba chiar și o celulă de criză. Până la urmă, celula de criză a fost totuși desființată, era supraaglomerată și se adunaseră multe animozități.

Vasile Briceag, condamnat la 25 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav: „Nu știu unde o să mă duc dacă se închide pușcăria, o să ajung să dau în cap la lume pe stradă. E incredibil ce se întâmplă, statul nu se îngrijește deloc de siguranța noastră, ca să nu mai zic de siguranța omului de rând.”