Reportaj: Nicholas Stanciu, românul care dresează peşti sălbatici

Un dresor de peşti câştigă de trei ori mai mult decât un acrobat sau un clovn. Nicholas Stanciu se simte în largul lui printre guvizi, sardine şi chefali sălbatici, pe care prin talentul său unic îi face să joace pe sârmă. “Am fost muşcat de mai multe ori de peşti, dar nu mi-e frică de ei”, declară Nicholas. “După ce ai fost muşcat o dată devii imun la veninul lor. Idolul meu este Steve Irwin, care dresa crocodilii şi a murit înţepat de o pisică de mare.”

După cum ne spune dresorul, cel mai important e să-ţi domini animalul, să nu simtă frica în tine. “Dacă peştele te-a mirosit că eşti slab, eşti ca şi mort.” O altă regulă nescrisă a dresajului de peşti este să începi cu antrenamentele încă de când peştele e foarte mic, preferabil din stadiul de icre. Odată ce ai socializat cu icrele, bazele spirituale ale relaţiei sunt stabilite. Între om şi peşte se crează astfel o legătură unică, bazată pe respect reciproc şi pe
comunicare. Dresorul va fi alături de peştele său tot timpul, încă de când peştele face primii paşi în viaţă. Săriturile peste obstacole devin joacă de copil iar peştele dresat este în stare să treacă şi prin foc pentru stăpânul său.