Sătenii din zona Vrancea au lăsat covoarele afară, pe garduri, să le scuture viitorul seism!

Moștenit de la strămoși, simțul practic al românilor nu s-a tocit: compatrioții noștri sunt și astăzi în stare să pună la lucru în folosul lor apa, vântul, râul, ramul, și chiar seismele, care s-au întețit în ultima perioadă. Astfel, sătenii din Vrancea au renunțat să mai bată covoarele, preferând să le pună pe gard așa, că le scutură cutremurul.

Pesimiștii văd în multele cutremure un serios motiv de îngrijorare, dar sătenii din zona etnografică și viticolă Vrancea, principalii beneficiari, sunt satisfăcuți: „La noi, cutremurele fac parte din existența comunității, ca muntele pentru brașoveni sau peștele pentru cei din Sulina. Sunt ca viile de pe dealurile însorite ori ca bătăile la beție, nu le mai dă nimeni importanță. Se întâmplă, uneori, să înceapă câte unul la momentul potrivit, de-aia îl mai ține minte lumea. Cum a fost, prin ’90, când era fiu-meu mic și eram cu el acasă, să-l legăn ca să doarmă: de la pământ a început să se miște leagănul singur, sugarul a tăcut și io m-am dus la bufet!”, povestește Aurel Ploscă, viticultor și primar de comună.

Cu satisfacția ieșind prin fiecare por al feței, edilul continuă: „Totuși, cutremurele astea, din ultimele zile, au picat bine pentru toți; ați văzut covoarele, carpetele și păturile întinse pe toate gardurile sătenilor? Nu, nu-s de vânzare! Le-au pus așa, că până la Paști sigur mai zgâlțâie măcar de vreo două-trei ori. Știți ce bine iese praful din ele? Nimeni din sat n-are bătător sau aspirator, nu-i trebuie! Și ca să fie un an bun, sperăm la un cutremur mai mare prin octombrie, să scuture via și să cadă ciorchinii, să-i luăm direct de pe jos!”.