SOS închisorile din România: bulină roşie de risc seismic

În cazul unui cutremur mai serios, zeci de mii de deţinuţi s-ar putea trezi fără un acoperiş deasupra capului, ei rămânând practic pe drumuri. Din cauza zidurilor neconsolidate, pentru majoritatea penitenciarelor ţării pericolul prăbuşirii este deja iminent.

Autorităţile statului le dau instucţiuni deţinuţilor ca în caz de cutremur să se bage repede sub pat, să nu se apropie de geamurile cu zăbrele şi să se adăpostească pe cât posibil în tocul uşii.

Nici închisorile de maximă securitate nu oferă mai multă siguranţă la cutremur. Tunelele săpate de puşcăriaşi de-alungul anilor au slăbit mult rezistenţa zidurilor, iar locatarii actuali nu au bani să le consolideze. Pentru deţinuţi, situaţia este disperată: „Ne-au zis că e închisoare de maximă securitate, dar de fapt suntem foarte vulnerabili. Nu ni se oferă nici pic de securitate aici”, se plânge un deţinut. „Ne ducem la noaptea la WC-ul din fundul curţii puşcăriei. Vă daţi seama ce frică ne este, că poate să vină unu peste tine şi să-ţi dea una în cap! Acum tot e bine, că au pus gardul ăsta electrificat, că altfel iar veneau ţiganii şi îşi întindeau corturile la noi în puşcărie. Şi nu mai scăpam de ei. Acum, de frică dormim noaptea numai cu uşile încuiate.”

Actualii locatari nu vor să mai cheltuie niciun ban cu renovarea până nu se lămureşte situaţia. „Noi am vrea să facem reparaţii, dar se găseşte mereu câte un puşcăriaş bătrân care nu vrea să dea bani la consolidare”, se plânge un tânăr violator. „Cade puşcăria pe noi, aici ne putrezesc oasele.”
Din punct de vedere administrativ, situaţia este destul de complexă. Cei care vor să cumpere o puşcărie trebuie să ştie că o fac pe riscul propriu, deoarece multe puşcării sunt revendicate de foştii lor puşcăriaşi. Pe zidurile puşcăriilor este scris cu vopsea „Penitenciar în litigiu”, iar o mână de oameni protestează în faţa porţilor de fier cu pancarte în mâini strigând „Hoţii, hoţii”.

Un important penitenciar din ţară este deja revendicat de către proprietarul său de drept comun: „Aici eu am făcut puşcărie în urmă cu 20 de ani. Nu era nimic aici înainte să vin eu să fac puşcărie. Era un câmp gol, păşteau oile pe el.”