Suferinţele tânărului contribuabil român

Pentru mine, apelativul contribuabil a devenit sinonim cu cel de fraier. Mi-a ajuns o singură zi în care am jucat (de nevoie, ce-i drept) rolul de contribuabil pentru a mă convinge de acest aspect. Totul a început de la o somaţie pe care mi-au trimis-o cei de la Finanţe, în care mă ameninţau că risc să fiu executat silit dacă nu le dau o anumită sumă de bani. Nici măcar n-au precizat ce reprezintă sumă respectivă, părea că s-au trezit nişte dubioşi să-mi ceară taxă de protecţie.

Am bani de dat, am datorii la stat

Fiindu-mi străine astfel de practici, am pasat somaţia soţiei, să-mi spună dacă merită să-i dau atenţie (somaţiei, nu soţiei). A urmat o scurtă dezbatere tip monolog (al soţiei), în urma căreia am ajuns (împreună) la concluzia că trebuie să plătesc suma. Argumentele nu le-am reţinut, păreau din altă lume. Oricum, ceva legat de faptul că impozitul meu pentru veniturile din drepturi de autor nu a fost plătit. Asta deşi niciodată până acum nu mi s-a pretins impozit pentru tipul ăsta de venituri.

Deşi stau în Bucureşti de mulţi ani, domiciliul oficial încă îl am pe Cluj. Cum nu îmi erau în drum Finanţele Cluj, am decis să plătesc prin virament bancar. Am intrat pe site-ul finanţelor din Cluj şi am găsit acolo un document pdf cu zeci de IBAN-uri. Între acestea, l-am reperat şi pe cel care mă interesa pe mine: plăţi pentru câştiguri obţinute din drepturi de autor. Totuşi, fiind vorba de o informaţie obţinută de pe un site al unei instituţii publice, am decis să mai verific IBAN-ul încă dintr-o sursă, să nu mă trezesc că fac donaţii în bani fără să intenţionez asta.

Am sunat la Finanţe Cluj, m-am întreţinut cu robotul 2 minute, pe urmă am dat de o individă care a spus că-mi face legătura cu persoana care se ocupă de aşa ceva. După încă 2 minute în compania robotului, dau de fiinţa care se ocupa de situaţii precum a mea. Îi explic despre ce e vorba şi o întreb de IBAN. Evident, cel pe care îl luasem de la ei de pe site-ul lor nu era bun, mi-a dat ea altul şi mi-a explicat cum trebuie să completez formularul pentru transferul bancar. Asta după ce în prealabil a încercat să mă convingă că e mai bine să transfer banii unui cunoscut din Cluj şi respectivul să meargă la finanţe şi să plătească în locul meu. În mintea funcţionarei, era mai simplu să trimit banii unui amic şi el să meargă la bancă, să-i scoată şi pe urmă să-i depună la ghişeul lor, decât să transfer eu banii direct în contul lor. Ideea e că am înţeles ce aveam de făcut, părea că după un drum la bancă voi scăpa de problemă. Şi de bani, evident.

Băncile, cu un pas în urma erei informatice

Merg aşadar la Banca Transilvania, sucursala din Drumul Taberei. Surpriză însă, ei nu aveau formular pentru o astfel de tranzacţie. Îmi spun însă ăia de la bancă că pot lua formularul de pe net, de pe site-ul Ministerului de Finanţe. „Păi nu puteţi să îl descărcaţi dumneavoastră de acolo?”, întreb eu plin de speranţă. „Nu, nu putem, avem restricţionat accesul la internet, din motive de securitate.” Cu acest ultim argument m-au convins, aşa că am plecat. Nu înainte să mă uit după zân, mă gândeam că poate scoate el formularul din bagheta lui magică, însă nu era prin preajmă. Vreo 5 minute am mers pe stradă şi am înjurat încontinuu. Mă rog, nimic deosebit, chestia asta cu oameni care înjură singuri pe stradă e ceva banal în Bucureşti.

Funcţionarul public, inamicul public numărul 1

Până sa ajung la muncă şi să intru pe site la minister pentru a descărca formularul, mi-a venit o nouă idee: să-i mai sun o dată pe cei de la Finanţe Cluj, să-i rog să-mi trimită formularul pe mail. Mă întâmpină robotul, amiabil şi de această dată (deşi se cam repeta), pe urmă prima persoană umană, transfer la alt număr, din nou 2 minute de robot şi, într-un final, individa cu care aveam eu treabă, aceeaşi cu care vorbisem iniţial. Îi fac un update al situaţiei şi o rog să-mi trimită formularul pentru plată pe mail.

„Păi nu avem aşa ceva”, mi-o retează ea scurt. „Păi e emis de Minsterul de Finanţe, e imposibil să nu aveţi formularul?!?” „Da, ştiu de cine e emis, însă noi nu îl avem. Mergeţi la bancă, îl au ei. „De la bancă vin şi de aceea v-am sunat, pentru că ei nu îl au.” După care a mai încercat soluţia ei idioată „Puteţi să transferaţi banii cuiva din Cluj şi să plătească în locul dumneavostră.” „Nu, prefer prin transfer bancar direct către dumneavoastră.” „Încercaţi la altă bancă, atunci”. De parcă aş avea conturi deschise la toate băncile din România. În fine, am văzut că n-am cu cine şi am închis telefonul.

Ministerul de Finanţe are site pentru tocilari

Ajung la muncă plin de nervi, tocmai pierdusem vreo 2 ore ca să nu rezolv absolut nimic. După ce m-am liniştit, intru pe site să descarc formularul izbăvitor. Îl găsesc într-un final, însă formularul nu prea era formular. El era, de fapt, un progrămel pe care trebuie să mi-l instalez şi abia apoi, prin intermediul softului, puteam să generez formularul de care aveam nevoie. Pagina de start a progrămelului arată aşa:

Evident, n-am înţeles cum se foloseşte. Am apăsat nişte butoane la întâmplare şi mai tare s-a complicat imaginea. Clar, nu eram suficient de competent pentru a folosi progrămelul lor. A urmat o nouă tură de telefoane, către persoane mai din domeniu şi, într-un final, prin bunăvoinţa unui amic, am obţin formularul minune.

Bucuria de a a bani la stat, nepreţuită!

Completez formularul şi merg la bancă. Tot la Transilvania, însă altă sucursală, cea din Romană. Eram blindat cu 5 formulare, în caz că nu îl completasem corect pe primul. Şi ca să fie totul cât mai frumos, sucursala din Romană avea formularul pe care trebuia să-l completez. Tocmai pentru că aveau accesul restricţionat la internet, cei de acolo îl aveau pe mail, pentru a-l putea printa de fiecare dată când era nevoie. Un gest banal, altfel, însă mult prea complicat pentru funcţionarii sucursalei din Drumul Taberei. Dacă aveam inspiraţia să merg de prima dată la sucursala din Romană, rezolvam mult mai rapid totul.

Aşa, am pierdut vreo 3-4 ore ca să plătesc o dare către stat. Sincer, de aici încolo o să beau o bere pentru fiecare bugetar dat afară din sistem. Şi o ladă când demisionează sau e demis ministrul de Finanţe.

P.S. La vreo 3 zile după ce am achitat banii, am primit o nouă somaţie, pentru aceeaşi chestie. Urmează o nouă rundă de telefoane la Finanţe Cluj, însă am nevoie de câteva zile ca să mă pregătesc psihic pentru eveniment.

Scris de Calin
16 martie 2010 05:03

Articole asemanătoare

Vezi mai mult