Tradiţii şi obiceiuri de Sărbători: Mersul cu ambulanţa

Departamentul de folclorişti de la TNR a descoperit că românii, dacă-i laşi puţin de capul lor, capătă tot felul de obiceiuri strămoşeşti proaste, de care e greu pe urmă să-i mai dezveţi.

Dacă pe vremuri de Crăciun se mergea cu colindul, acum s-a impus mersul cu amulanţa. Acest obicei se practică în a doua zi de Crăciun, după ce, cu o seară înainte, românii au mâncat şi au băut ca sparţii, până au făcut indigestie.

Cum se procedează? Încă de dimineaţă – de obicei pe stomacul gol, după masa de Crăciun ţi se face prea greaţă ca să mai mănânci ceva – suni la 112. Spui adresa, zici că ai o urgenţă medicală şi aştepţi. După un timp, medicul sună la uşa şi zice cam aşa: “Primiţi cu ambulanţa?” Ca să verifici că e o ambulanţă autentică, tradiţională, te uiţi şi pe vizor. Cu ocazia asta, îl vezi pe medic, care prezintă portul şi accesoriile specifice acestei datini: stetoscopul, trusa de prim ajutor etc.

Persoana colindată, care a chemat ambulanţa, se duce cu medicul la maşină. Cei doi pleacă apoi împreună pe uliţele oraşului – că străzi nu le poţi numi – cu semnalele luminoase şi acustice pornite. Ca să ajungă mai repede la spital, un alt colindător îi spune din când în când şoferului: “Mânaţi, măi flăcăi!”

La sfârşit, Casa de Asigurări de Sănătate le dă medicului şi celorlalţi colindători mere, nuci, colaci şi uneori chiar bani. Persoana care a chemat salvarea primeşte ceai şi supă de spital.