Treizeci de cimitire au fost desființate. Morții au ajuns să facă naveta

Reformele instituite de guvern au lovit și în cei mai nevoiași români, respectiv românii morți. Pentru că Statul nu mai vrea să cheltuiască bani cu ei, multe cimitire din România vor fi șterse de pe fața pământului iar morții vor fi nevoiți să plece către alte cimitire, aflate la kilometri distanță.

Evident, această măsură i-a nemulțumit profund pe morții din cimitire. O fostă doamnă din Roșiori, moartă de doisprezece ani, ne spune cu lacrimi în orbite: „Am de mers paisprezece kilometri până la cimitirul la care am fost detașată. În loc să mă odihnesc, mă duc să-mi rup oasele pe drumuri? Poate că lui Boc nu-i le pasă de noi, dar nu se gândește măcar la morții mă-sii?”

Într-un cimitir din Calafat, un mort își face bagajele de zor și se pregătește de drum. E un român ca toți românii, mort de foame la vârsta de șaizeci și cinci de ani. Înainte de a pleca, ne spune cu amărăciune în glas: „Când mă gândesc că mi-am dat viața pentru țara asta îmi vine să intru în pământ de rușine.”

Și rudele vii ale morților sunt revoltate de acestă situație. La poarta cimitirului din Drăgășani, un domn ne explică drama sa: „Lui tata nu-i plăcea deloc să facă mișcare, era ca Andrei Pleșu: mâncare, băutură și somn. Acum ce să fac, să-l scot la antrenament? Mort, așa cum e? Mai bine îl iau acasă, să-și odihnească oasele în canapea, lângă câine. O să-i placă mult. Câinelui, vreau să spun.”