Legende corporatiste. Dacă ţii mouse-ul la ureche, auzi cum trece viaţa pe lângă tine

După ce soarele apune peste acoperişurile clădirilor corporatiste din Pipera, când programul de lucru al oamenilor normali se termină, atunci se nasc legendele corporatiştilor. Ei se adună la lumina pâlpâindă a proiectorului şi ascultă cum project managerii deapănă poveşti, precum cea a mouse-ului pe care dacă îl ţii la ureche, auzi cum viaţa trece pe lângă tine.

Legenda spune, de fapt, povestea lui Patrick Nicolae. Avea 16 ani, a venit ca intern în corporație, pe un proiect scurt, part-time. Într-o clipă s-a trezit că are 40 ani, era aproape chel, necăsătorit şi singur. Avea pe birou o poză cu el în Antalya şi una de pe Ararat, unde părea să fi fost cu ceva colegi, sau vagi prieteni din corporaţie.

Badge-ul îi săpase un şanţ în grumaz, ca unui bou ce trăsese în jug o viaţă întreagă. A continuat să muncească până la moarte, adică încă 2 ore. Cei care l-au cunoscut spun că, în zilele în care adormea cu capul pe birou se trezea strigând „dead-line, dead-line“.