Stenograma convorbirii dintre Mutu şi Răzvan Lucescu

Răzvan Lucescu: Ce faci, Gogule, pe unde umbli?

Mutu: Cine eşti, că nu cunosc numărul?

Răzvan Lucescu: Cum cine, nebunul satului, prostul cantonamentui care eşti?! Sunt Răzvan, selecţionerul. Te sun de pe altă cartelă, să nu vadă taică-meu că iau legătura cu tine.

Mutu: Aşa…

Răzvan Lucescu: Fii atent de ce te-am sunat. Eu am un drum în Bosnia luna viitoare. Nu vrei să vii şi tu? Hai, facem ţaca-paca o miuţă cu bosniacii, intri şi tu, dai gol, ne calificăm.

Mutu: Adică la naţională.

Răzvan Lucescu: Da, mă, la naţională.

Mutu: Deci mă convoci.

Răzvan Lucescu: Da, mă nebunu satului, te convoc. Retardatul preliminariilor care eşti. Te bag şi titular, şi tot. Las-o-n durerea ei de escapadă după meciul cu Serbia. Ce rost are să rămînem certaţi? Ce, trăim o mie de ani? Cel puţin tu, la cât fumezi…

Mutu: În Bosnia, zici.

Răzvan Lucescu: Deci vii, da? Avem bilete de avion, avem tot. Te filmează ăia pe aeroport când ajungi, zici şi tu două vorbe la conferinţa de presă şi pe urmă joci. Două zile îţi plătim noi tot. Ideea e să avem şi un fotbalist în echipă.

Mutu: Da’ îmi iese şi caşcaval, nu?

Răzvan Lucescu: Îţi iese şi caşcaval, milogul satului, îţi iese. Ce-oi face tu cu ei, nu ştiu, că oricum nu plăteşti pe nicăieri.

Mutu: Nu e vorba de bani aici, mă, e vorba de respectul oamenilor. Eu am bani la mine să le dau la fraieri, mai dă-i în p… mea, nu-i asta problema. Da’ de ce să mă pună ei să plătesc? Păi ce sunt eu în faţa lor, un căcat?

Răzvan Lucescu: Corect.

Mutu: Asta zic.

Răzvan Lucescu: Cum mai e neamul tău, Mutule. Dacă-ţi interzic eu să pleci din cantonament nu rezolv nimic. Am noroc cu ospătarii, că te pune să plăteşti şi nu te mai duci prin baruri de jenă.  Gogule, fii atent cum facem. Bani n-am de unde să-ţi dau. Adică am, da’ la cât eşti de calic, nu-ţi ajung. De o casă ce zici, te rezolv cu o casă?

Mutu: Unde?

Răzvan Lucescu: În complexul rezidenţial unde mi-am luat şi eu. Am înţeles că s-a mutat aici o familie de ţigani şi a cam scăzut preţul zonei. Dacă aude lumea că are şi Mutu casă în complexul ăsta, poate creşte la loc, cine ştie.

Mutu: Clar.

Răzvan Lucescu: Deci rămâne aşa, vorbesc cu proprietarul să-ţi dea casa.

Mutu: S-o văd mai întâi. Poate nu-mi place cum arată casa.

Răzvan Lucescu: Fii atent cum facem. Vino azi să o vezi. Când eşti aproape de mine, mă suni şi ies.

Mutu: Îţi dau bip, că mă taxează şi iar îmi trimite labagii ăia de la Orange factură.

Răzvan Lucescu: Ai, ce chistros eşti!

Mutu: Nu e vorba de bani, mă, e o chestie de respect.

Răzvan Lucescu: Bine, hai, ia un taxi şi ţi-l plătesc eu. Ai ce să mănânci până mergem în cantonament?