gravura-brasovSextil Puşcariu povesteşte că în copilăria lui, prin 1880, se temea să meargă noaptea pe strada Furcoaie din Braşov (azi C-tin Brâncoveanu) din cauza templului „mucărilor”. Aceşti înfricoşători „mucări” care speriau copii braşovenilor erau nişte bieţi saşi pocăiţi. Nu erau vreo sectă satanistă, cel mai probabil nişte neo-evanghelişti care se străduiau să-şi obţină mântuirea prin rugăciuni comune desfăşurate de obicei noaptea. Ce-i mira pe braşoveni era faptul că „mucării” cei mai fervenţi umblau desculţi, netunşi şi nebărbieriţi şi total împotriva modei vremii, fără cămaşă pe sub haină.

Într-o bună dimineaţă, unul din aceşti mucări pe nume Eiven se întorcea epuizat de la rugăciune, târându-şi tălpile goale pe caldarâmul Braşovului. Pătruns de cine ştie ce nouă descifrare a Evangheliilor sau pur şi simplu doar cu mintea-n dude, Eiven şi-a auzit numele strigat de mai multe ori din ceruri de către o voce cavernoasă. Cutremurat de posibilitatea să devină profet, sasul nostru a căzut în genunchi şi fără să îndrăznească să ridice ochii spre cer şi-a rostit supunerea: „Doamne, ce porunceşti slugii tale?”. „Să mă pupi în cur!” a sosit răspunsul coşarului (probabil valah) cocoţat pe acoperişul unei case din centrul Braşovului.

Susține presa independentă! O poți face nu doar prin donații, ci și bând bere. Cumperi bere TNR, fie online din magazinul nostru, fie din hypermarketurile Carrefour și ajuți astfel proiectul editorial Times New Roman. Să curgă berea!

Scris de george | Wednesday, 12.02.2014 07:20 TNR Cultural