gravura-brasovSextil Puşcariu povesteşte că în copilăria lui, prin 1880, se temea să meargă noaptea pe strada Furcoaie din Braşov (azi C-tin Brâncoveanu) din cauza templului „mucărilor”. Aceşti înfricoşători „mucări” care speriau copii braşovenilor erau nişte bieţi saşi pocăiţi. Nu erau vreo sectă satanistă, cel mai probabil nişte neo-evanghelişti care se străduiau să-şi obţină mântuirea prin rugăciuni comune desfăşurate de obicei noaptea. Ce-i mira pe braşoveni era faptul că „mucării” cei mai fervenţi umblau desculţi, netunşi şi nebărbieriţi şi total împotriva modei vremii, fără cămaşă pe sub haină.

Într-o bună dimineaţă, unul din aceşti mucări pe nume Eiven se întorcea epuizat de la rugăciune, târându-şi tălpile goale pe caldarâmul Braşovului. Pătruns de cine ştie ce nouă descifrare a Evangheliilor sau pur şi simplu doar cu mintea-n dude, Eiven şi-a auzit numele strigat de mai multe ori din ceruri de către o voce cavernoasă. Cutremurat de posibilitatea să devină profet, sasul nostru a căzut în genunchi şi fără să îndrăznească să ridice ochii spre cer şi-a rostit supunerea: „Doamne, ce porunceşti slugii tale?”. „Să mă pupi în cur!” a sosit răspunsul coşarului (probabil valah) cocoţat pe acoperişul unei case din centrul Braşovului.
Scris de george | Wednesday, 12.02.2014 07:20 TNR Cultural