Lucas_van_Leyden_Last_Judgment_Triptych_left_wingRenașterea a fost o epocă a marilor descoperiri, printre ele numărându-se și cele filologice. Cărturarii vremii au scos la iveală o tulburătoare eroare perpetuată de ignoranții de medievali: sintagma „Lumea de apoi”, care, într-o formulare corectă, ar fi trebuit să fie „Lumea de dinapoi”, și care se referea la ce ți se poate întâmpla pe la spate când nu ești atent.

Pictorul olandez Lucas van Leyden a zugrăvit această situație (prin 1526-27) în panoul din stânga al tripticului Judecata de apoi (sau, cum e corect, Judecata de dinapoi). Putem vedea un înger din specia papagal (ușor de recunoscut după coloritul bogat al aripilor) verificând elasticitatea posteriorului unui proaspăt înviat, să nu cumva să fi rămas în rigor mortis. Deși, după cum se știe, îngerii au o limbă a lor, ei folosesc frecvent expresia „his ass is mine”.

Ajunși în Rai, resuscitații erau așezați într-o anumită poziție și puși să-și canalizeze atenția spre luminița de la capătul tunelului. După examenul rectal, erau distribuiți, cu câte un tub de vaselină, pe la diferiți sfinți sau îngerași. Aceștia din urmă îi primeau cu un zâmbet blând, spunându-le „acum, că ai fost cuminte, hai să-ți arăt jucăriile”. Cel mai groaznic era însă preludiul, fiindcă presupunea câteva ore (incomparabil mai lungi decât pe Pământ) de ascultat osane, în timp ce drept-credinciosul era obligat să facă figuri complicate cu o panglică sau o pancartă, alături de alții ca el, pe stadionul principal.  

Oamenii (adică cei încă vii) deveniseră foarte nemulțumiți: „Te păzești o viață-ntreagă, și poftim...” Unii glumeau amar: „F...taiul cel mare e acolo sus”, sau, mai explicit: „Până la Dumnezeu, te f...te sfinții.”

Firește, existau și filozofi speculativi care considerau că în Rai intră doar fundul spiritual - sau, mai prozaic spus, sufletul c...rului -, deși cădeau de acord că nici așa nu era chiar ideal. Toată lumea ajunsese să se uite peste umăr, ținându-și sub observație îngerul păzitor. Pe lângă asta, apăruse rugăciunea „Înger, îngerașul meu, de mă lași, ți-oi dau un leu”, or, într-o variantă mai cinică, „sper să dai și-acum rateu”.
Scris de stefan | Friday, 21.03.2014 11:07 TNR Cultural