
Ideea este că modernizarea a mers destul de dificil în Bulgaria. Experţii cehi întâmpinau probleme destul de dificile. De exemplu, avem cazul judecătorului ceh Antonin Bernkopf care a trebui să pronunţe o sentinţă la Sofia într-un caz în care reclamantul era turc, pârâtul era grec şi singurul martor era un bulgar. Iar toţi cei implicaţi ţineau morţiş să vorbească exclusiv fiecare în limba sa maternă. În locul lui Bernkopf i-aş fi băgat pe toţi trei la închisoare în virtutea principiului că nu există balcanic nevinovat.
Probabil plictisiţi peste măsură, experţii cehi stabiliţi la Sofia şi-au făcut prin 1880 o fabrică de bere la 15 km de oraş, ca să le mai treacă de urât. Şi pe lângă această fabrică şi-au făcut şi o linie de cale ferată care să aducă berea în capitală. Aici au început problemele: medicii bulgari au proclamat că un vehicul care va circula cu ameţitoarea viteză de 35 de kilometri pe oră îi va orbi pe toţi privitorii de pe margine – viteza fiind de natură să smulgă globii oculari ai oamenilor care vor încerca să urmărească trenul cu privirea. Mai mult, cei care vor călători cu trenul urmau să sufere atacuri cerebrale din cauza creşterii tensiunii, iar animalele de pe câmpurile de lângă calea ferată urmau să turbeze în masă. Avertismentele medicilor au fost luate în serios şi proiectul căii ferate de la Sofia a fost anulat. La nord de Dunăre, I.L. Caragiale scria pe atunci „Tren de plăcere”, „Bubico” şi „D-l Goe” - schiţe în care personajele o iau razna din cauză că umblau cu trenul.