istoria_perversiunii_caligulaDacă n-ai rău, nu ştii ce-i binele. Tot aşa: dacă nu guşti perversiunea, habar n-ai ce-i ăla sex. Zi-i procreere şi pace.  Primul care a descoperit sexul adevărat a fost Onan (care, datorită sălbăticiei cu care practica onania a fost supranumit Barbarul). Descoperirea lui a fost consemnată în Biblie, chiar în primul capitol.

Onan era al doilea fiu al unuia Iuda (nu turnătorul, ci un strămoş de-al acestuia). Iehova, extrem de furios că era abia la începutul Cărţii Cărţilor – deci cam mult de citit chiar şi pentru Dumnezeu –, devenise foarte irascibil în perioada aia, tăind în carne vie de câte ori nu-i convenea ceva. Aşa că l-a omorât pe Er, fratele lui Onan.

Tac-su, necăjit că nu mai avea cine să-i lucreze moşia, i-a poruncit lui Onan s-o lase însărcinată pe Tamar, văduva lui Er, astfel ca progenitura să poată fi declarată moştenitoarea fiului dispărut. În timpul actului, lui Onan i-a sunat celularul, astfel că robul lui Dumnezeu s-a oprit din coit. La celular era propria lui nevastă, care îl întreba pe unde Iehova umblă. Încercând să explice ce şi cum, lui Onan i-a venit ideea să nu dea drumul la bastarzi pe ţeavă, pentru a-şi putea continua treaba cu vecina şi pe viitor. Ba chestia asta i-a plăcut aşa de mult că a început să practice şi singur plăcerea – inutil să intrăm în detalii, fiindcă se pot găsi pe google sau se poate întreba un frate mai mare. El a început să-şi canalizeze energia sexuală spre straturile din grădină, fertilizând artificial pământul, fiind astfel primul ecologist în adevăratul sens al termenului.

Povestea se termină cu tristeţe, fiindcă Onan primeşte pedeapsa capitală pentru treaba asta. Gurile rele zic că, de fapt, Onan şi Tamar performau frotajul şi/ sau sexul anal. Motivele pentru care a fost omorât nu se ştiu cu exactitate, dar noi credem că Iehova l-a lichidat ca să nu se răspândească printre islamici ideea că evreii sunt nişte labagii.

După cum spuneam, grecii erau nişte perverşi inconştienţi. Pe ei zeii nu-i puneau la colţ dacă-şi scuturau puţa de mai mult de două ori după pipi (definiţia cea mai precisă a masturbării). Elinii fiind un popor frumos (dacă nu cumva statuile au fost photoshopate într-un mod neruşinat), zeii s-au bucurat la ei indiferent de identitate sexuală, de preferinţe sau disponibilitate. Aşa a păţit Ganimede, răpit de Zeus scoborât în chip de vultur. Spre deosebire de tonele de gagici seduse şi abandonate de şeful suprem, pe ăsta  l-a păstrat, făcându-l paharnicul său. Şi cine ar fi îndrăznit să-i spună lui Brontozeus (adică Zeus „aruncătorul de fulgere”)  în faţă că e un pervers?! Astfel că grecii au început şi ei să practice homoplăcerea şi care n-avea posibilitatea să cordească un Alcibiade, la care saliva şi naşparliul de Socrate, trebuia să se mulţumească cu nevasta.  În cazul nefericitului filozof, cu zgripţuroaica de Xantipa (numai şi după nume şi-ţi dai seama ce femeie era). Să n-ai un iubit era cam de kakos (gr.: „rău”, „urât”). Spartanii aveau şi o vorbă, în caz că nu-ţi convenea: „This is Spartaaaaa!!!”

La romani, cum menţionam data trecută, circula ideea de virilitate. Puteai fi tu şi Alcibiade, dacă te prindeau cu sfincterele slăbite, nu mai aveai scăpare. În această filozofie simplă şi dură a fost iniţiat şi Cezar. Toată viaţa (100-44 î.C). Când o trăgea, când o primea. Suetoniu spune clar: Cezar era „femeia oricărui bărbat şi bărbatul oricărei femei”.

El a fost obişnuit de mic cu Sulla. Acesta (138-78 î.C.) a executat mulţi inamici şi Cezar, ca nepot al unuia dintre ei, era şi el pe listă. Ameninţarea a fost înlăturată prin intervenţia familiei maică-sii şi a Vestalelor Virgine, care erau fane BUG Mafia cu piesa lor „După temple”.

Mare amator de turism sexual, Cezar a trecut prin Bithynia, unde regele Nicomede a fost atât de bucuros că-l vede încât l-a făcut imediat regina lui. Apoi auzind cât de vajnici sunt galii, a dat o raită şi pe la Vercingetorix şi a cerut să-şi măsoare bărbăţia cu Asterix şi Obelix. După formula veni, vidi, vici, probabil că s-a bucurat de ambele tratamente, activ şi pasiv.

Când s-a întors acasă a aflat că Pompeia, nevastă-sa, îl cam înşela, iar Pompei (co-preşedintele Romei) l-a declarat trădător. De nervi, Cezărică s-a pus într-un colţ şi a început s-o belească, pe atunci asta nefiind ceva urât, fiindcă războiul era şi el bellum. Când a dat peste el un soldat, a zis: „alea jacta est”, chipurile el juca zaruri singur.

Pascal spunea că dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai mic, istoria ar fi arătat altcumva. Adică Cezar nu s-ar fi îndrăgostit de profilul viril al egiptencei şi s-ar fi întors acasă mai repede, fiind asasinat mai repede. Cum nasul nu era totuşi chiar atât de mare, Iulius s-a întors în cele din urmă acasă, fiind aşteptat cu nerăbdare de senatori. Care au sărit pe el, vreo 60. Doar câţiva au avut plăcerea să i-o înfigă (23 de lovituri), printre care şi norocosul Brutus, căruia Suetoniu zice că Cezar i s-ar fi adresat în greacă cu „şi tu, mucosule?”. Doar că Shakespeare ştie mai bine istoria, aşa că fraza a rămas: „Et tu, Brute?”. Brute sau nu, senatorii habar n-aveau ce-i va aştepta în mai puţin de 100 de ani...

... E vorba de Caligula, în legătură cu care a rămas vorba: „te-ai pus cu Caligulá, ai belit p...”. Acesta a trăit puţin, dar intens (12-41 d.C.) şi a domnit şi mai puţin (4 ani), dar pe săturate.

Porecla de „Caligula” era din copilărie şi înseamnă „săndăluţe” – el neavând bani de cizme pe atunci. El a fost băiat de trupă şi soldaţii îi cântau duios: „te cunosc după sandale”.

Zi o chestie nasty şi dacă n-a făcut-o Caligula, îţi primeşti banii înapoi... Poet fiind, la câte un hiperbanchet, când săruta câte o gagică pe gât, exclama: „şi acest frumos gât va fi tăiat când voi vrea-voi”. Apoi, înşira toate soţiile demnitarilor şi le punea să se perinde prin faţa ochilor, pentru a alege cu grijă, le punea să-i facă fellatio in integrum, după care lansa aprecieri critice şi publice privitor la prestaţii. Când nevestele erau în vacanţă, se mulţumea şi cu surorile lui. Dacă nici astea nu erau prin preajmă, organiza jocuri-concursuri gen „Surprize, surprize”.

Caligula se plictisea foarte repede, astfel că la nişte jocuri din astea, pauza fiind cam lungă şi niciun criminal de executat, a băgat nişte spectatori în arenă şi a dat drumul la animale. 

Deoarece calul său, Incitatus, cam făcea nazuri în ultima vreme la încălecat, i-a dat un post de consul şi îl aducea la şedinţe să-şi necheze şi el cu părerea. E clar că împăratul şi-o căuta cu lumânarea, fiindcă de la un moment dat a început să se considere zeu. Ca să verifice dacă e sau nu nemuritor, senatorii au tăbărât pe el şi l-au înjunghiat de 30 de ori. Se pare că de la un număr în sus de înţepături ţi se duce din nemurire, astfel că împăratul şi-a luat adio de la viaţa scurtă, dar bogată în plăceri.

Scris de stefan | Saturday, 13.11.2010 07:45 TNR Cultural