Bulgarii se temeau de primele trenuri

Nu este foarte cunoscută povestea modernizării Bulgariei, făcută când această ţară era încă dependentă de Imperiul Otoman între 1878 şi 1908. A fost o poveste dificilă şi încurcată: experţii occidentali aleşi pentru modernizarea Bulgariei au fost cehii din Imperiul Austro-Ungar.

Bulgarii le-au făcut cadou cehilor pe Chiril şi Metodiu, cehii le-au făcut cadou bulgarilor mai mulţi ingineri şi experţi în sisteme juridice. (Să nu întrebaţi niciodată un bulgar cum se face că sfinţii Chiril şi Metodiu, deşi s-au născut în Grecia şi şi-au desfăşurat activitatea în Cehia sunt totuşi consideraţi sfinţi bulgari sută la sută? Vă spun eu, bulgarul întrebat asta va începe să înjure murdar.)

Ideea este că modernizarea a mers destul de dificil în Bulgaria. Experţii cehi întâmpinau probleme destul de dificile. De exemplu, avem cazul judecătorului ceh Antonin Bernkopf care a trebui să pronunţe o sentinţă la Sofia într-un caz în care reclamantul era turc, pârâtul era grec şi singurul martor era un bulgar. Iar toţi cei implicaţi ţineau morţiş să vorbească exclusiv fiecare în limba sa maternă. În locul lui Bernkopf i-aş fi băgat pe toţi trei la închisoare în virtutea principiului că nu există balcanic nevinovat.

Probabil plictisiţi peste măsură, experţii cehi stabiliţi la Sofia şi-au făcut prin 1880 o fabrică de bere la 15 km de oraş, ca să le mai treacă de urât. Şi pe lângă această fabrică şi-au făcut şi o linie de cale ferată care să aducă berea în capitală. Aici au început problemele: medicii bulgari au proclamat că un vehicul care va circula cu ameţitoarea viteză de 35 de kilometri pe oră îi va orbi pe toţi privitorii de pe margine – viteza fiind de natură să smulgă globii oculari ai oamenilor care vor încerca să urmărească trenul cu privirea. Mai mult, cei care vor călători cu trenul urmau să sufere atacuri cerebrale din cauza creşterii tensiunii, iar animalele de pe câmpurile de lângă calea ferată urmau să turbeze în masă. Avertismentele medicilor au fost luate în serios şi proiectul căii ferate de la Sofia a fost anulat. La nord de Dunăre, I.L. Caragiale scria pe atunci „Tren de plăcere”, „Bubico” şi „D-l Goe” – schiţe în care personajele o iau razna din cauză că umblau cu trenul.