Femei fatale (III)

„Femeia fatală e ca o floare: dacă n-o polenizezi la timp, îţi arată stamina.” (C.U.N.I. Linnaeus, botanist, sec. al XVIII-lea)

„Femeia fatală e ca o floare: dacă n-o polenizezi la timp, îţi arată stamina.” (C.U.N.I. Linnaeus, botanist, sec. al XVIII-lea)

Meduza (meduzozoicul de mijloc)

Supranumită „viagra antichităţii” datorită capacităţii ei de a transforma în piatră orice se uita la ea, Meduza a fost o femeie fatală invidiată de toate. În primul rând, pentru câştigurile ei fabuloase din videochat. Apoi, din cauza coafurii 100% naturale, bio. Harpiile de grecoaice îi spuneau că e o scelenterată şi că la modă nu mai e tunsoarea afro, ci punk, cu o parte rasă complet, ca la Rihanna.

Una dintre marile supărări ale Meduzei era că, atunci când venea o echipă de filmare la ea, nu era niciodată de la Măruţă sau Poveştiri adevărate, ci întotdeauna de la Animal Planet. Băgaţi prea des în seamă, şerpii au început să se muşte unul pe celălalt de c…, iar Meduza s-a văzut nevoită să apeleze la fixativ ultra strong.

În acest context, Meduza l-a întâlnit pe Perseu, un tip atât de timid încât n-a ridicat nicio clipă privirea din decolteul fatalei. La sfârşitul cinei romantice, tânărul a încercat s-o impresioneze făcându-i o demonstraţie cu miracle blade şi… regretabila urmare o ştie toată lumea.

După moartea Meduzei, un singur şarpe a rezistat depresiei, luând steroizi şi câştigând castingul pentru filmul Anaconda.

Hodierna, contesă de Tripoli (c. 1110 – c. 1164)

Hodierna este cunoscută pentru performanţa de a fi făcut un bărbat să moară după ea (la propriu) fără ca acesta s-o fi văzut niciodată. Bărbatul (dacă se poate numi aşa) e trubadurul Jaufre Rudel, zis şi Rudel Puştiu sau Prinţu de la Pirinei (m. 1147).

Jaufre a descoperit-o pe Hodierna într-un pelerinoid (denumirea tabloidelor redactate de pelerinii întorşi de la Ierusalim). „O femeie cu un nume atât de urât nu poate fi decât frumoasă!”, a exclamat Rudel. Avea dreptate: frumuseţea ei era acolo lăudată în fel şi chip. Fără chip, mă rog. Îndrăgostit de o dragoste mare, tânărul s-a înscris la cruciada a doua, unde, la dificila întrebare „care e jocul de cărţi preferat al templierilor”, a răspuns corect: „Papa prostu’”.

Pe drum fiind, Jaufre îi trimitea Hodiernei dedicaţii muzicale însoţite de texte care au rămas în antologiile vremii: „Ashteaptama!!! Doru inimami frange, lahrimi in ochi ami curge.”

După cum consemnează istoria, Jaufre a ajuns doar pentru a-şi da duhul în braţele contesei. Ultimele lui cuvinte au fost: „Ejti cam criminală.”