Infama istorie a romantismului (IV): Fuseli, un artist de coşmar

Pictorul şi gravorul Henry Fuseli (1741-1825) s-a născut în Elveţia, dar, ori din cauză că avea 17 fraţi şi părinţii n-aveau să le dea bănci la toţi, ori pentru că detesta tonurile neutre, a emigrat în Anglia.

Mic şi-al dracu, Fuseli le-a dat bătăi de cap britanicilor, şi la propriu şi la figurat. Ziarele titrau: „Fuse Lee, dar nu se duse! Adevăratul Bruce Lee se întoarce!”

Fuseli, cât pe-aci să devină bunicul lui Frankenstein
Cu toate că a rămas în istorie ca artist romantic, în timpul vieţii el s-a făcut remarcat prin orice altceva în afară de romantism. Contemporanii îl descriu ca pe un omuleţ aprig, orgolios şi afemeiat. Faptul că era căsătorit nu l-a împiedicat să-i dea târcoale lui Mary Wollstonecraft, mama lui Mary Shelley, deci bunica lui Frankenstein. Totuşi, el nu era şi gerontofil, având în vedere că bunicuţa era mai tânără cu vreo 18 ani decât el. Acest aspect i-a displăcut nevesti-sii, care l-a ameninţat că-i uploadează toată pornografia. Speriat, Henry s-a potolit, el nefiind adeptul lui free porn. Nu ştia că, după ce-o să moară, nevastă-sa o să dea delete la tot ce găseşte prin foldere…

Speriaţi-vă sau eutanasiaţi-mă!
Artistul ştia una şi bună: lumea trebuia să-i ştie de frică. De aceea, pe lângă schiţele pornografice, el mai picta şi chestii foarte serioase, la care băeţaşii din Square să zică respect, man. Are chiar o lucrare care se numeşte pur şi simplu Frica. Aceasta se află la Kunsthaus, în Zürich, deci o căutăm degeaba pe internet. Ea e uşor pornografică, înfăţişând vreo trei femei cam sumar schiţate. Singura dintre ele cu figura întreagă se uită cu groază înspre artist, rugându-l să pună ceva pe ea. 

În general, Fuseli făcea chestii cât mai înspăimântătoare şi se bucura nespus când criticii îşi acopereau ochii spunând „ce horror!” Cea mai de succes lucrare a sa este Coşmarul (1781) şi a fost pictată în atelierul pictorului de pe Elm Street.

Un coşmar bine înfipt
Tabloul respectiv a născut controverse. Dacă vă uitaţi la el, vă daţi seama şi de ce. Lucrarea reprezintă un coşmar şi pe coşmarul coşmarului: o gagică are un coşmar într-un coşmar mai mare, care e, de fapt, tot coşmarul ei. Sau al oricui care se uită ceva mai mult timp la el. Neavând nici cap, nici coadă, cum are orice coşmar sau horror decent, ci doar un cadru de 101 x 127 cm, acesta a fost considerat foarte periculos. 

Pe lângă coşmar – sau mai bine zis, în coşmar – e reprezentată o miss în poziţia cea mai bună de a primi coşmarul. Pe ea stă ghemuit Fred Krueger copil. Îţi dai seama de asta după faptul că e mic, încă are păr pe el şi încă nu i-au crescut ghearele. Când era copil, Freddy era mai friendly şi mai mult se juca cu victimele decât să le facă franjuri.

Calul de alături se deosebeşte de alţi cai prin faptul că îi sticlesc ochii. El este invidios pe poziţia lui Krueger, pe care el n-a mai avut-o de pe vremea când locuia în grajdurile Mariei Tereza.

Prinţesa anonimă
Unii critici au interpretat poziţia fetei ca fiind una de fitze. Ea întoarce capul şi se face că nu-l vrea pe Freddy. (S-a spus chiar că ar fi vorba de after shave-ul folosit de acesta.)

Ipoteza respectivă a început să fie luată tot mai în serios după ce, în urma unei cercetări prin infraroşu a straturilor picturale, s-a descoperit că tabloul era de fapt o poză şi că avea câteva amprente de buze ciclam cu sclipici, nişte steluţe argintii şi următorul text: „sunt fatha deshteaptha, care sarutha dar nu iubeshte, ascultha dar nu crede”.