Infama istorie a romantismului (XV): proza lui Poe, lectură recomandată pentru ultimul drum

Poe a declarat că „moartea unei femei frumoase este fără îndoială cea mai poetică temă din lume”. Asta, ca s-o încurajeze pe nevastă-sa, care o tot lungea cu tuberculoza ei.

Prima sticlă goală care nu l-a dezamăgit!
Edgar a avut un prim succes în proză cu Manuscris găsit într-o sticlă (1833). Lui i-a plăcut în special faptul că manuscrisul era de la Marea Moartă.  

Io-te fata, nu e fata!
În 1838, publică Ligeia. Ligeia este o tânără frumoasă care, evident, moare. După ea apare în cadru Rowena, o altă tânără frumoasă care, şi ea, moare. Apoi Rowena se transformă în Ligeia, fiindcă Ligeia era totuşi mai frumoasă, chiar aşa moartă. Criticii mai entuziaşti au comentat că Rowena joacă în Ligeia a II-a într-un meci mortal.

Demolition Man
Edgar a lucrat un timp la demolări, asistând cu mare interes la Prăbuşirea casei Usher în 1839. Avea ferma convingere că proprietarul acesteia nu era chiar Usher de biserică, mai ales că îi cam plăcea s-o îngroape pe soră-sa de vie.

Cântece de pisică neagră
Black Cat (1843) este povestea unui motan negru pe nume Pluto, căruia stăpânul îi scoate un ochi. Drept răzbunare, motanul îi taie calea, iar stăpânul are ghinionul să-şi omoare nevasta. Pluto îl dă în gât, intră în programul de protecţie a martorilor sub o nouă înfăţişare şi se va angaja căţel la Mickey Mouse.    

Ţeapăn şi neliniştit
The Premature Burial este o poveste despre un cataleptic, înmormântat de viu. E o poveste mai scurtă, fiindcă interesant e ce se întâmplă după. Pentru asta era suficientă o webcam în sicriu.

Crima iubire nu se uită
Plictisit de atâtea înmormântări, Poe a pus la punct nişte crime faine pe Rue Morgue din Paris şi a angajat un detectiv să le rezolve. Detectivul i-a trântit-o în nas că Rue Morgue e doar în mintea lui şi că numai un animal ar fi putut comite aşa nişte crime.

Cu toate astea, detectivul Dupin s-a angajat să dezlege misterul Scrisorii furate. Ea fusese pusă, la sanchi, chiar sub nasul investigatorilor. După cum bine ştim, a fost nevoie de Tipătescu şi Zoe Trahanache ca s-o găsească, pentru a o face pierdută.

Poe se retrage la depoe
La un moment dat, în 1849, Poe a dispărut şi a reapărut doar ca să moară. Circumstanţele morţii lui au fost o enigmă pe care n-a reuşit s-o dezlege nici el însuşi, mai ales că, între timp, murise.

După 160 de ani, în 2009, fanii i-au făcut o bucurie: l-au mai înmormântat o dată. Din păcate, nu de viu.