Infama istorie a romantismului (XVII): Frankenstein, dragoste şi ură la 220

Frankenstein n-a fost un romantic dintr-o bucată. Din cauză că RENEL tot oprea curentul, creatorul său nu prea vedea ce organe bagă în el. Ca atare, Frankenstein s-a trezit cu tot felul de părţi de animal: câte o splină de la Cei trei purceluşi, sprâncenele de la Fraţii Jderi, iar de la Mama Omida… mai bine nu menţionăm.

Precizări de bun gust
Frankenstein este un roman de Mary Shelley (1797-1851), o scriitoare romantică. Teoreticienii literari afirmă că acest roman foloseşte tehnica povestirii în ramă. Ei nu ştiu ce spun, evident. Dacă ar fi fost aşa, romanul s-ar fi numit Rammstein, iar lectura lui cu glas tare ar fi fost nerecomandată în blocurile cu pensionari.

Anti-conceperea
Frankenstein a văzut lumina zilei într-un laborator. Creatorul său (Victor Frankenstein) s-a luat cu mâinile de cap când a văzut ce-a ieşit. Imediat şi-a dat seama că singurul folos pe care îl poate trage de pe urma creaturii este să-i exploateze imaginea în campaniile pentru folosirea prezervativelor. La o cuvântare, el a mărturisit: „Da, a fost rodul unui impuls. Unul electric, ce-i drept, dar regretele sunt tardive…”

Copilărie şi adolescenţă de groază
Pe Frankenstein nu l-a chemat întotdeauna aşa. Frankenstein era, de fapt, creatorul său, care îşi numea creaţia „you ugly mother f…cker”.
Frankenstein s-a simţit operat pe la spate încă de când a ieşit de sub bisturiu. El a apelat des la Protecţia copilului, dar acolo i se răspundea că Halloween e o singură dată pe an.  

La şcoală, copiii nu se jucau cu micuţul Frankie. Nu pentru că avea 2.5 m, ci fiindcă n-aveau cum să-l înjure de mamă atunci când băga la coş stând pe vine.

Fiind cam tocilar, colegii i-au găsit repede poreclă: Suck-it-einstein. Îi suceau mâna la spate, iar el striga: „au, operaţia!”
De fapt, ei erau invidioşi din cauză că Frankie primea întotdeauna premiul Shrek pentru „cel mai urât copil din şcoală”.

În adolescenţă, fetele s-au prins repede că Frankie n-are în el pic de romantism. Când era vorba de câte o plimbare nocturnă în cimitir, acesta, în loc să ofteze la lună, căuta piese de schimb prin cavouri. „Monstru ce eşti!”, îi strigau ele în faţă. 

Nu, nimeni nu mă vrea… N-aveţi un degeţel, două?
Frankenstein a tulit-o de acasă şi s-a ascuns în pădure. A fost repede alungat de aici, cu ameninţarea că va fi dezasamblat dacă se mai apropie la mai mult de 2 km. Motivul? Bancurile sale horror cu ursul şi iepuraşul Duracell.

Sătul, Frankie s-a întors acasă şi i-a cerut lui dr. Frankenstein să-i facă o gagică pe măsură, căreia să nu-i pese că e peticit şi rupt în…

Mrs. Frankenstein – o combinaţie feminină de organe
În timp ce i se confecţiona mireasa, uriaşul se puse pe reverie. „Frankie goes to Hollywood”, a zis el, „vreau să electrizez mulţimile”. „Relax, don’t do it”, i-a răspuns creatorul. „Mai întâi, adună-te”. „Blow me”, i-a replicat Franky.

Deja se gândea cum o să-şi deschidă o afacere cu veioze, când a apărut mireasa. „Super, fix bucata ce-mi lipsea”, a exclamat el, întinzând mâna spre mrs. Frankenstein.

Mai târziu, doamna a recunoscut că a simţit şi ea ca un curent electric în tot corpul când şi-a văzut viitorul bărbat. Ştia că o s-o iubească în felul lui şi o s-o cârpească des.

Well bones to Hollywood, Frankie!
Însă, ticălosul de tată designer i-a omorât femeia – chipurile ar fi doar o zdreanţă. Drept răspuns, Franky i-a decimat familia, apoi a luat-o spre Polul Nord, cu gândul de a ajunge în America.

În cele din urmă, a ajuns în State, s-a angajat majordom la familia Addams sub numele de Lurch şi s-a apucat de trafic de organe.

Aducându-l pe scaunul electric, oamenii legii au greşit grosolan. Fiindcă, evident, curentul n-a făcut decât să-l învioreze.