Istoria sfârşitului lumii (V): Alte primejdii din cer

În 1919, planetele au pus-o iar de liniuţa. Revoltate că sistemul se numea „solar” şi nu „planetar”, aşa cum ar fi fost democratic, au hotărât să-l detroneze pe Rege.

Meteorologul Albert Porta a aflat de conspiraţia planetelor într-o zi cu mult soare. El a avertizat în stângă şi în dreapta că alinierea trădătoarelor va genera un curent magnetic care va găuri Soarele. Foc şi pară, astrul va scuipa flăcări ca să se apere. Planeta albastră, o victimă colaterală, va fi transformată în barbecue cât ai clipi, a concluziat Porta.

Prezicerile lui au fost motiv de isterie şi de sinucideri în masă. Dar cum zice basmul – dacă ar fi fost, nu s-ar fi povestit -, pe 17 decembrie s-a lăsat chiar cu frig. Porta şi-a pierdut credibilitatea ca meteorolog şi şi-a încheiat cariera la un ziar amărât.

Cometa senilă
William Whiston (1667 – 1752) l-a avut ca mentor pe Newton, căruia i-a şi urmat la catedra de matematici din Cambridge. El era foarte invidios pe Isaac şi pe mărul lui care ştia legea gravitaţiei. Şi s-a gândit că o cometă l-ar face mai celebru decât fizicianul. A stat la pândă pe Calea Lactee cu radarul şi cum trecea vreo cometă mai şturlubatică, îi observa obiceiurile şi calcula posibilitatea ca aceasta să facă accident.

A studiat şi istoria cometelor, de unde a aflat că expresia „După mine, Potopul!” a fost spusă de o cometă pe timpul lui Noe. Whiston s-a pus iar pe calcule şi acestea i-au zis că, în octombrie 1736, cometa lui Noe se va întoarce şi ne va da daune ca pe vremuri. Bătrâna cometă l-a făcut însă de râs.

Şcolarii lui Caragiale au deturnat o cometă
Profesorul Rudolf Falb (m. 1903) s-a ocupat în mare parte a vieţii cu preziceri de cutremure. A prezis pentru 5 mai 1894 un cutremur devastator în Grecia. Pe 5 mai, care n-a murit de frică a putut să se bucure de o zi splendidă. La fel, anul următor, în Chile.

Sătul să ia ţeapă de la cutremure, Falb s-a reprofilat pe comete, care măcar erau punctuale.

Astfel, până şi românii au aşteptat sfârşitul lumii pe 1 noiembrie 1899. Primarul sectorului 5 carele era pe atunci a propus să schimbe numele Căii Lactee cu Calea 1 noiembrie.

După cum bine ştim din Caragiale, cometa lui Falb (pe numele ei de fată: Biela) a fost ţinta ironiei unor şcoleri fără minte, care i-au confundat elipsa cu „un castraveche, domnule”. Supărată, cometa şi-a încheiat demonstraţiunea înaintea punctului culminant, fugind cu coada-ntre picioare.

Cometa cometelor – o neserioasă
Cea mai temută cometă rămâne cometa Halley, o cometă boemă,pe numele ei complet Halley Davidson. Ea a apărut în momente-cheie precum bătălia de la Hastings din 1066, unde i-a ţinut partea lui William Cuceritorul. Cucerit de frumuseţea codanei, William i-a rezervat o apariţie pe Tapiseria de la Bayeux. Cometa n-a mai aşteptat să-şi vadă pozele.

În 1910, Halley era balonată şi indispusă. Oamenii au aflat că are nişte gaze, printre care şi gazul cianogen, letal. Era suficient să dea din coadă…

Ziarele vremii recomandau închirieri de submarine şi traficanţii vindeau pilule contracometice. La 20 mai, cei care luaseră pilule încă erau vii. La fel, însă, şi ceilalţi.

Halley a trecut ca nesimţita, zicându-le că stau la coadă degeaba.