Cum se face presa la nemţi

Printr-o întâmplare fericită, într-o zi mi-a fost dat să văd prima pagină din Frankfurter Allgemeine Zeitung. La început am fost şocat, nu ştiam ce să cred. Mai ales că nu vorbesc germană şi chiar nu înţelegeam ce scrie acolo. Cu amabilitatea unei colege, care mi-a fost deopotrivă amică şi traducătoare, am putut să pricep titlul. Deasupra unei fotografii mari (imense!) cu ceea ce părea un schelet, o fosilă, oricum o chestie moartă de mult, nici măcar Dan Diaconescu nu i-ar discuta circumstanţele dispariţiei, deci, deasupra pozei, văd scris: „Primatele au picioare scurte.”

Nu zic că nu-i adevărat. Partea care scârţâie e abordarea. O generalizare ca asta e prea abstractă, prea ruptă de real, nu atrage pe nimeni. Un Cancan, o Libertatea, ar fi titrat mai cu efect: „SexiBrăileanca, ce picioare scurte ai!”

Aşa, cu primatele, ai pierdut din start mulţi cititori, care n-or să se regăsească acolo. Păi băiatul ăla din cartier de la Mircea Badea (poate chiar Mircea Badea!) ce să înţeleagă din asta?

Acuma, cine ştie, aşa s-o face presa la nemţi. La ei, bârfa nu se târăşte în mocirla conflictelor personale, presa lor de scandal îşi alege subiectele de pe un alt palier de abstractizare. Nu am răsfoit încă niciun Bild, dar nu m-ar mira să văd că deschide, într-o zi, cu un titlu precum: “Paricopitatelor, ce distem digestiv complicat aveţi!”. Asta, bineînţeles, spre satisfacţia ipocrită a cititorului mediu, care uită de inutilitatea malignă a propriului apendice.