Red Riding Hood – Nu, Scufiţă, pagadi!!!

Red Riding Hood – Nu, Scufiţă, pagadi!!!

Deci, au înroşit-o de sânge pe biata Scufiţăăăăă! Cum cine? Criticii, tată! Uite cum se verifică (a câta oară?) dictonul lui nea Plaut: homo homini lupus! Cel puţin, maeştrii cronicari de pe rottentomatoes au descoperit că RRH este mai mult negativ, aşa că l-au votat cu minus până a ajuns la 11% din suta întreagă.

Aceştia au dezaprobat în unanimitate faptul că horror-ul a ignorat bancurile cu Scufiţa şi lupul, că fetişcana refuză să fie luată pe cadrul „bicicletei” şi nu culege ciup-ciup-ciupercuţe, ratând, ca atare, finalul cu „na, că m-a stropit!”. Şi ce duce fătuca în paneraşul ei destinat bunicuţei, că nu se vede? Nu cumva o shaorma groasă de Dristor? 

Înţeleg foamea de lup a criticilor respectivi apropo de fineţuri culinare şi dorinţa lor de relaţii de durată (Scufiţa&Lupu’), dar ce li se căşunase pe biata puştancă? Sau pe mă-sa ei legitimă, adică regizoarea vampirologă Catherine Hardwicke, care a conceput-o cu ambii amândoi fraţii Grimm, doar că prin inseminare artificială?

Acum, nu există criterii absolute, ci doar repere. Păi, bine, fraţilor, îi daţi 50 de bucăţi lui Twilight, şi cuminţicii de Red îi daţi zestre doar 11?! De ce? Că are mai puţină pădure cu raze de soare printre ramuri în luminiş?

Măi, băeţi, mai lăsaţi-o şi voi să se înalţe un pic, până-i vine mintea la cap şi-şi scurtează pelerina pân’ la glugă! Să se combine cu lupu’ majoră, că p-ormă avem alte belele…

Deci… Da. RRH, luat per ansamblu, are note de rămas pe toamnă. Dialoguri inepte şi personaje 1D: suficient pentru a o lăsa repetentă. Dar asta doar dacă sari peste două calităţi.

Una dintre ele e că Scufiţa e o gimnastă promiţătoare. La capitolul scenariu. Care e mult deasupra lălăielilor din Amurg. Da, e un scenariu de telenovelă (ăla e copilul lui, ălălalt e făcut cu altcineva etc.). Dar e o poveste care te ţine cu intriga ei până la capăt. La naiba, eu chiar m-am încăpăţânat să stau până la final, să aflu who the f…ck is the (were)wolf! Şi, tre să recunosc, că, spre ruşinea mea, m-au cam păcălit.

Dacă, la asta o mai adaug şi pe Amanda Seyfried în rolul lui Valerie-Scufiţa cea roşie în glugă, dându-i clasă Bellei Swan-Kristen Stewart prin faptul că se dăruieşte cu neprihănită seriozitate unui rol periculos (şi nu mă refer aici la lup :D), am deja destule elemente ca să cred că defăimarea lui Red Ridind Hood e o chestie pusă la cale de vârcolaci.

Red Riding Hood este o melodramă pentru (pre)teenagers, stimaţi critici. Mai precis, este un film, cu un plot decent, pentru adolescente cu simptome de perifescenţă care nu citesc Musil, n-au auzit de Ingmar Bergman şi care-şi construiesc decorul „evadării” din prefabricate hollywoodiene.
Până la urmă, cine n-are visuri presetate de alţii?

Scris de Stefan
@Fără categorie
31 martie 2011 15:03

Articole asemanătoare

Vezi mai mult