3 Days to Kill – Dansând cu Lupul

Mai mult un menuet, cu pași delicați, sfioși, mai degrabă, fiindcă între bătrânul lup CIA și „marele” terorist supranumit The Wolf nu-i fatala, irezistibila, atracție la care ne așteptam. Înțelegem că e doar un job (ultimul, cum își dorește Ethan, interpretat de K. Costner), dar totuși… Am fi simțit nevoia de niște explicații, așa, ca între doi inamici de talie. (Măcar că sunt amândoi, dacă nu doar unul dintre ei, manipulați de ticăloși cu majusculă.)

Ethan are o boală care sună urât și incurabil. La prima misiune la care suntem martori (supervizată de „enigmatica” Vivi de la înălțimi, așa cum făceau generalii, în bătălii), the killing machine dă rateu. Astfel că, atunci când se duce la Paris, doar (și numai) pentru a-și vedea fata (fiindcă, da, crede că this is it, caz de testament), Ethan se pomenește că are o nouă misiune (dată de flegmatica Vivi): de a-l lichida pe The Wolf, care, ca să vezi destin ghiduș, n-a avut ce face și și-a plasat murdarele-i treburi tocmai în capitala șansonetelor. (O altă coincidență, cu adevărat „senzațională” e în partea a treia, c-o altă întâlnire – un altfel de deus ex machina, care, sincer, eram sigur c-o să se lase cu lămuriri și răsturnări. Dar, poate altă dată…) Vivi deține o seringă cu serul vieții: omori pentru mine și vei trăi. 

Ca să ajungă la mai marele, Ethan tre să-și murdărească mâinile cu tot felul de trepăduși, printre ei ființând vreo doi delicios de caricaturali, care ne câștigă simpatia automat. Situațiile, aci, sunt din alea cu liber la râs, cu umor negru bunicel. OK.

Din nefericire, în fazele la care scrie „acum suntem serioși”,  nu ni se dau și motivele necesare să. E minunat și înduioșător că Ethan vrea să relege cu soția și fata (acum, adolescentă și caracterizată de tot ce știm despre adolescente din filme) și că încearcă să-și construiască programul de lucru în funcție de toanele zgâtiei, dar conflict să iște treaba asta, neah… La un moment dat, apar, din haina unui terorist, poze cu Zoey (copila) și Christine (ex-nevasta): treaba-i fără consecințe. (Nu’ș ce-a fost, zău, în mintea lui Luc Besson, co-scenarist în chestie.) Apoi, de fiecare dată când se nasolește treaba, Ethan e apucat de boală – parcă-i un făcut.

Vivi (Amber Heard), „șefa” bătrânului coiot, e prea de dark side ca să nu ne dea niște surprize. Dar se mulțumește doar să ne țină în promisiuni și lascivități fără finalizare. (O fi vreun sequel în așteptare? Hm…)

Cam toată acțiunea (bang-bang, mașini urmărinde, urmărite și întoarse (ne)firesc, cu roțile în aer) se află în trailer. Asta nu-i neapărat un minus, doar că trebuie să știți că partea respectivă n-are greutatea pe care o are, în general, un action thriller.

Nota e ridicată pentru umor și pentru revenirea promițătoare a lui the bodyguard. (Nu că mi-ar plăcut filmul ăla, dar sper că respectivul o să pună pasiune în ce face de-acum încolo. Ca în vremurile când avea vreo 50 de riduri mai puțin și câteva sute de fire – de culoare naturală – mai multe în cap.)

Notă: 7