hobbs-shaw-poster.jpg Că poate așa se mai relaxează, că prea e numa’ nerv(i), cu picioarele-n guri de dușmani și cam cu aceeași expresie de berea-e-caldă-chelnerul-are-ceva-cu-mine – adică aici, în acest F&F care nu e tocmai un F&F (revenim). (Fiindcă noi știm că JS poate – și e pus în filme – chiar și să plângă.) Poate că un strop de relaxare autoironică i-ar fi stat bine, n-ar fi destabilizat șandramaua clădită de David Leitch într-un stil și așa periculos de diferit de franciză. (Deh, odată ce faci un Deadpool, e greu să revii la chestii mai cuminți. Iar Leitch a mai lucrat și la primul John Wick, o franciză al cărei succes eu nu-l înțeleg și pace.)

Chiar și dacă toată chestia e un tango, iar la tango tre’ întotdeauna doi (cum ni se spune și în film): Statham/Shaw și Dwayne Johnson/Hobbs. Care se urăsc pe față, iar pe la spate se respectă. Și fac echipă să salveze lumea (mă rog, Hobbs să salveze lumea, că e deja obișnuit, iar Shaw – o să vedeți.) Nu e niciun spoiler alert dacă adaug că lumea e pe cale de-a o pune din cauză de virus foarte neplăcut – nimic din ce n-am mai văzut (pe ecrane, din fericire). Virus care, cum altcumva, e dorit nespus și de mare corporație mare și ucigașă. Care un fel de Umbrella Corps din seria Resident Evil. Și care confecționează uomo-roboți. Astfel încât, dacă la început de film aveți impresia că ați nimerit în sala greșită, la alt film, mai pă SF și/sau cu supraeroi, înseamnă c-ați nimerit bine, felicitări, sunteți pe cale de a avea aventura cinematografică a verii. 

Fiindcă, deși la capitolele originalitate a scenariului – hm; respect față de franciză – hm hm; filmul e distracție solidă. E hăhăială și adrenalină. Adrenalină și hăhăială. Cu vagi reziduuri de seriozitate rătăcite spre final, la obligatoriul discurs în care vorbim de omenire/valori etc. Care, am depistat eu, e vagă referință la celebrul tears-in-the-rain din Blade Runner (pen’că la un moment dat, mai devreme, cyborgul – că nu poate fi numit altcumva – Brixton zice că e mai om decât omu’. Q.e.d.) 

Cu alte cuvinte, dacă îl raportăm la franciză (ceea ce e înșelător, fiindcă e un spin off de off), F&F: H&S e cel mai (programatic) neserios, mai artificial (cum se simte aspartamu’..., cum flashback-urile alea din copilărie sunt inutile...) și, în același timp, mai fun, mai haios, mai elegant (cum se zice, înțelepciunea cadrelor și a montajului) dintre toate FF-urile. (De aceea și nota mea așa de mare.) 

Punctele forte sunt, de fapt: referințele deștepte (prima parafrază ca lumea din Nietzsche, de la True Detective sezon 1 încoace; pe o rusoaică o cheamă Margarita etc.); acțiunea – manieristă – dusă spre absurd/ridicol (rămânând în același timp suficient de veridică), cu acrobații pe geamuri de zgârie-nori (ca să-i zică ba p-a mă-tii, Tom Cruise cu Burj Khalifa al tău), cu luptă primitiv-mad-maxiană între trib samoan și trupe speciale, cu mult nocturn fain. Cu o Vanessa Kirby (care ne-a tăiat răsuflarea în ultimul Mission Impossible – Fallout) femeie-fatală (care a învățat de la Black Widow să rupă capete între coapse). Cu gagdeturi să ia ochii: pfffff, cum își cheamă Brixton (Idris Elba) motocicleta-i futuristă, și aia vine cumințică de zici că e calul lui Făt-Frumos... 

Dar, dar, dar... Cea mai tare chestie: cum se giugiulesc ăștia doi, Hobbs și Shaw: replicile, în mare parte despre dimensiunile organelor alea, sunt copioase, inspirate (adică spre subtile), sunt de cel mai bun stand-up. Iar când intervine Kevin Hart, ca vocea a treia (exact de-un cameo, nici nu trebuie mai mult), e demență curată. Lively (ca să știți, nu se mai spune „cool” – ești moș/babă dacă mai zici „cool”, acum se zice „lively” și „dope”, cum am învățat eu din serialul 3 Below, produs de Guillermo del Toro). Uiți/ierți multe (gen 0 characters arc, un spațiu-timp mult prea ireal, un villain unidimensional și, dacă ești fan, faptul că nu vezi picior de Toretto, Letti și alții). 

Cum ziceam, distracția cinematografică a verii. Cel puțin deocamdată. 

P.S. Dacă sunteți nedumeriți (cum am fost eu) de ce era nevoie de doi superșmecheri ca să ne scoată (din nou) din belea, o să primiți la un moment dat răspunsul. 

Nota 8

nota_8.jpg

Susține presa independentă! O poți face nu doar prin donații, ci și bând bere. Cumperi bere TNR, fie online din magazinul nostru, fie din hypermarketurile Carrefour și ajuți astfel proiectul editorial Times New Roman. Să curgă berea!

Scris de Stefan | Thursday, 01.08.2019 14:22 Cronica de film

National Cinematografic