The Last Jedi – un film de vară

Cu tot respectul pentru răposata Carrie Fisher, în filmul ăsta prințesa Leia nu mai pare un simbol al luptei rebeliunii împotriva forțelor răului ci o mamaie care are grijă de nepoței. Am fost surprins că nu și-a luat ceva de tricotat în scenele în care nu avea nimic de făcut decât să pară îngrijorată. Nu că Luke Skywalker arată mai bine, acum este un moș nebun și sarcastic care nu mai vrea să aibă de-a face cu nimic ce are legătură cu forța pentru că, într-un fel, ceea ce se întâmplă în prezent în universul Star Wars este vina lui. 

Restul personajelor, ălea introduse nou în univers par mai vii și mai puse pe treabă. Pilotul Poe Dameron evoluează ca personaj dintr-un aventurier într-un viitor lider al rebeliunii, Finn, stormtrooperul dezertor devine dintr-un om care încearcă să-și salveze pielea un erou dedicat cauzei, Kylo Ren, emo-ul cel rău, clona tristă de Vader devine și el un personaj mai complex, cu motivații, supărări și aspirații.

Rey continuă să fie o piatră de picior pentru oricine vrea să spună o poveste care să aibă cât de cât o miză. Dacă în „The Force Awakens” era super-tare la arte marțiale cu băț, limbi străine, mecanică spațială (în special Millenium Falcon), expertă în lupte cu săbii laser de la prima atingere a obiectului, în acest episod mai aflăm că este și cea mai tare la Forță din tot universul, mai bună la bătaie decât Luke Skywalker și, evident, la învățat cum e să fii jedi. Nimeni nici măcar nu se mai chinuie să ia treaba asta în serios, bătrânul Luke îi spune că poate s-o învețe tot ce înseamnă să fii Jedi în trei lecții, dar oricum o face și-n două. Prespun că în episoadele viitoare procesul va fi simplificat și mai mult, cine ia o pastilă va deveni automat jedi profesionist. 

Ultimii „rezistenți” umblă prin cosmos urmăriți de armata „The First Order” și mai au puține ore de trăit. În timp ce Rey încearcă să-l convingă pe Luke să vină iar să-i ajute pe rebeli, Finn cu o chinezoaică și cu Poe stabilesc un plan să se ducă pe o altă planetă de unde să ia un om care să-i ajute să intre pe nava lui Snoke, să apese pe un buton care le-ar asigura salvarea. Planul reușește în proporție de aproape 50%, adică eșuează dar un sacrificiu al unui amiral din flota rebelilor permite tuturor personajelor care au contract pe trei filme să scape cu viață pentru a putea participa în noi aventuri în episodul 9. Există câteva surprize care sunt mai degrabă dezamăgitoare, nu te ridică de pe scaun, altfel filmul nu aduce nimic nou. Efectele speciale sunt fără cusur, porgii sunt exact ce te-ai aștepta să fie, un produs de marketing, avem câteva scene pentru nostalgici, cu personaje din episoadele mai vechi și câteva scene și bucăți de scenariu copiate din „Empire Strikes Back”, dar destul de discret. 

Dacă nu s-ar numi Star Wars, filmul acesta ar fi o aventură spațială decentă, numai bună de văzut vara, cu popcorn. Dar, pentru că e un Star Wars, se mai bagă o oră în plus de marketing, studii de marketing, „diversity” și toate celelalte ideologii de rit nou. Până și Chewbacca, care e un fel de combinație între o gorilă și un câine, e transformat pe altarul progresului într-un vegetarian. 

N-ai cum să-i dai o notă mică, este un film competent făcut, cel mai probabil într-un excel în care s-au luat în calcul toate variabilele de piață și demograficele. Dar nici nu trezește vreo emoție deosebită să te facă să cazi jos de pe scaun. 

Nota: 7,5